O explozie violentă a fost văzută de o constănțeancă, la unul dintre silozurile din Portul Constanţa. Femeia trecea marţi seara pe strada Traian când privirea i-a fost atrasă de o flacără puternică de culoare ciudată pe care nu o poate descrie. Aceasta a zărit apoi și un nor imens de fum. Speriată, martora a sunat la redacția ziarului „Telegraf”. “Am rămas înmărmurită. Nu am mai văzut niciodată așa ceva. Flacăra a dispărut la fel de repede cum a apărut. Nu pot să înţeleg ce s-a întâmplat", ne-a spus femeia.

Pompierii constănțeni au intrat imediat în alertă! Militarii au fost solicitați să intervină, în jurul orei 21.00, pentru lichidarea unui incendiu care a izbucnit la unul dintre silozurile lui Anghel Saligny din Portul Constanţa, acolo unde sunt depozitate cantităţi impresionante de cereale. Trei autospeciale cu apă și spumă au ajuns rapid la fața locului. Conform unor surse, o explozie a avut loc la etajul trei al silozului. Militarii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” au intrat în clădire pentru a lichida flăcările alături de pompierii unei companii private din Portul Constanţa. Potrivit unor lucrători portuari, un motor al unui sistem de încărcare a cerealor din silozul 1 al Silo Port s-ar fi defectat, după care a explodat. Operaţiunea a fost extrem de îngreunată și de fumul înecăcios de la interior. După trei ore de eforturi susţinute, lucrătorii de la ISU au eliminat pericolul. Nu au fost victime şi se pare că focul a fost stins complet. Acum autorităţile au demarat o anchetă pentru a determina cauzele exacte care au dus la producerea incendiului.

Scurtă istorie extraordinară

Cele trei silozuri construite de Anghel Saligny sunt monumente istorice şi au o capacitate de depozitare de aproximativ 33.000 tone fiecare (cu câte 250 celule cu capacitatea între 100 şi 150 tone). Silozurile nr. 2 şi 3 se află în proprietatea companiei Niva Prodcom SRL (Dana 18), iar silozul nr. 1 aparţine SC Silo Port SRL (Dana 17). În perioada 2012 - 2014, cele trei silozuri au fost modernizate cu fonduri europene.

Începând din 2012 şi până în 2013, silozul, denumit generic „Anghel Saligny” a fost modernizat cu finanţare europeană. Proiectul firmei Niva Prodcom SRL, proprietara silozurilor nr. 2 şi nr. 3, s-a ridicat, potrivit zf.ro, la suma de 2.300.000 euro, din care 50% fonduri europene. Respectivul proiect a avut nevoie de aviz de la Ministerul Culturii, deoarece exteriorul silozurilor trebuia refăcut conform planurilor iniţiale, realizate de inginerul Anghel Saligny. În ce priveşte zona de lucru, au fost schimbate sistemul de aspiraţie, precum şi benzile transportoare de încărcare la nave, randamentul crescând simţitor.

Prin aceeaşi operaţiune de modernizare, tot cu ajutorul fondurilor europene, a trecut, potrivit aceleiaşi surse, şi silozul nr. 1, aflat în proprietatea firmei Silo Port SRL.

Silozurile se numără printre cele mai vechi construcţii din Portul Constanţa. Ele au fost proiectate între anii 1889 și 1909, în perioada în care celebrul inginer s-a aflat la conducerea lucrărilor de amenajare ale Portului Constanța, introducând pentru prima oară în România piloții și radierele din beton armat în construcțiile portuare.Silozurile au fost construite efectiv între anii 1904-1909 și 1912-1915, au o înălțime de 45 de metri, potrivit wikipedia. Iniţial, ar fi trebuie construite cinci clădiri, patru silozuri şi un uscător de cereale. Clădirile sunt realizate din cărămidă și structură metalică. În proiectul lui Anghel Saligny, fiecare siloz cuprinde 250 compartimente din beton armat, cu o capacitate totală de cca. 30.000 tone de cereale și un debit de 125 tone pe oră la primire și 200 tone pe oră, la predare. Saligny a reușit să conceapă o tehnologie prin care silozurile puteau să fie încărcate, dar și descărcate, în același timp, potrivit aceleiaşi surse.

Menţionăm că Anghel Saligny a construit, în premiera mondială, pe baza unor invenţii proprii, silozurile din beton armat de la Brăila (1888) și Galați (1889) la numai două decenii după ce francezul Joseph Monier obținuse, în 1867, primul brevet pentru elemente de construcții (grinzi, plăci, stâlpi) din beton armat, acest material puțin studiat în acele timpuri.