Construcţiile şi piaţa imobiliară din România au devenit, şi în statistici, motorul principal de creştere a economiei. Se ştie că România are un deficit enorm de locuinţe, motiv pentru care majoritatea tranzacţiilor de pe piaţa imobiliară în segmentul rezidenţial se realizează cu apartamente vechi. Vestea proastă este că preţurile locuinţelor cresc permanent, în medie cu peste 30% pe an, în timp ce creşterea medie a salariilor şi a nivelului de trai este cu mult mai mică. Aşadar, pentru cei care îşi doresc propria locuinţă, dar şi pentru întreprinzătorii care vor să se mute în propriul birou, singura soluţie la îndemînă rămîne un credit bancar. Bancherii au anticipat deja această tendinţă şi lansează oferte de finanţare extrem de tentante. Potrivit reprezentanţilor BNR, dar şi ai analiştilor din cadrul băncilor comerciale, “era” creditelor pentru bunuri de consum din magazine sau pentru alte nevoi de primă necesitate va apune în curînd, mai precis în următorii doi-trei ani, cînd majoritatea românilor vor fi dotaţi, în sfîrşit, cu bunurile esenţiale necesare traiului: frigider, maşină de spălat, televizor, maşină şi altele. După modelul altor ţări dezvoltate, atenţia se va îndrepta spre investiţiile imobiliare, pe baza creditelor ipotecare.

Deja băncile au început să acorde o atenţie sporită acestor tipuri de credite, în contextul în care dobînzile din România se apropie încet, dar sigur, de cele din ţările europene, iar BNR relaxează tot mai mult condiţiile de creditare. Astfel, în prezent, se poate obţine un credit ipotecar în euro, moneda care dictează preţurile de pe piaţa imobiliară, cu o dobîndă medie de 8%, însă în ultima perioadă, există bănci care au lansat oferte mult mai tentante. Este vorba de credite cu o dobîndă promoţională, fixă în primul an, care coboară pînă la niveluri de 4-5 procente pe an, fapt care permite beneficiarului să obţină un credit cu o valoare mai mare. Dobînzile coboară chiar şi sub 4% pe an, în cazul creditelor în franci elveţieni, o monedă nu foarte populară în ţara noastră, dar care are avantajul unei dobînzi mai mici decît euro şi care conferă o stabilitate comparabilă cu euro. Singura pierdere este cea în urma schimbului valutar necesar plăţii imobilului, în euro sau lei, şi la plata ratelor lunare, care se fac în moneda în care a fost contractat creditul. Creditele pentru locuinţă au devenit, în prezent, mai accesibile şi datorită procesului de relaxare iniţiat de BNR, prin care se permite fiecărei bănci să aplice norme proprii de creditare. Acest lucru permite celor cu venituri medii şi mari să poată obţine un împrumut cu o valoare suficient de mare pentru a-şi cumpăra o casă nouă, în condiţiile exploziei preţurilor. Odată depăşit cel mai important impediment în calea dezvoltării creditelor ipotecare, respectiv contractarea unor credite cu valori mari, băncile încep să rezolve o altă problemă, la fel de spinoasă, cea a avansului necesar pentru un credit, în general de minimum 25% din valoarea locuinţei. În noile condiţii de creditare, avansul standard a scăzut la 15% sau 10%, iar în anumite condiţii, cînd sînt aduse garanţii suplimentare, acesta poate fi şi 0.