Cu două săptămîni înainte de marele praznic al Fecioarei Maria, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, Biserica Ortodoxă a rînduit lăsatul secului pentru începutul postului Adormirii Maicii Domnului. În această perioadă, credincioşii se străduiesc să ţină un post spiritual şi trupesc, încercînd astfel să se întoarcă la pocăinţă şi smerenie. Postul Adormirii Maicii Domnului este penultimul din acest an bisericesc şi este considerat a fi mult mai uşor decît cel al Paştelui, însă mult mai aspru decît cel al Naşterii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Acesta este considerat cel mai nou dintre cele patru posturi de durată, iar originea lui se află în secolul al V-lea după Hristos, cînd cultul Maicii Domnului a cunoscut o mare amploare în teritoriile Imperiului Roman. Dacă la început durata postului era stabilită în funcţie de provinciile imperiale, acesta a fost uniformizat în toată Ortodoxia abia în secolul al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol, din anul 1166. Atunci s-a hotărît ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, pînă la sărbătoarea Adormirii Fecioarei Maria. Începînd de la lăsatul secului pentru Postul Sfintei Mării sau al Sîntămăriei, credincioşii ortodiocşi vor avea dezlegare la vin şi la untdelemn doar sîmbăta şi duminica. Tradiţia religioasă spune că dacă Adormirea Maicii Domnului cade în zi de post, atunci credincioşii vor mînca de dulce pe 16 august, iar în ziua praznicului se vor răsfăţa cu peşte. Primul mare praznic din Postul Adormirii Maicii Domnului este Schimbarea la Faţă a Mîntuitorului, sărbătorită în fiecare an, la data de 6 august, în toate bisericile creştinismului răsăritean.