În plină campanie electorală, cu câteva zile înainte de primul tur, faţa prezidentului seamănă profund cu semnul mirării. Pentru neiniţiaţi, fac precizarea că este vorba despre semnul care precede gura căscată a posesorului. În anumite momente, domnul Băsescu se manifestă ca un personaj care a fost teleportat de pe o altă planetă. Desigur, domniei sale nu-i plac comparaţiile cu marţienii. Aproape de finalul campaniei electorale, preferă să joace rolul revoluţionarului suav ieşit din spuma mării. Nu este ud până la piele, nu are scoici în gură şi nici alge pe epoleţi. Cât despre usturoi… Evident, nu a mâncat şi, ca atare, gura nu-i miroase! Preşedintele mirării a reuşit să ne ducă din nou cu zăhărelul. Maestru desăvârşit al eschivei, s-a ascuns în pumni ori de câte ori i s-au pus întrebări încuietoare despre viaţa şi activitatea sa revoluţionară din ultimii cinci ani, atât cât s-a derulat mandatul său păgubos la Cotroceni. Statura impunătoare ca semn al mirării l-a avantajat atunci când s-a aflat în dificultate, fiind adeseori confundat cu cel mic, care bea lăptic, adică, vreau să zic, cu domnul Boc. Practic, nimic nou sub soare, preşedintelui convenindu-i de minune ca, în această perioadă de restrişte şi jale, Boc să preia întreaga sa încărcătură negativă. Poziţia chircită a preşedintelui se datorează măgăriei manifestate de cei care continuă să-l strângă cu uşa. Cu toate acestea, Traian Băsescu nu se grăbeşte să dea explicaţiile pe care le aşteaptă opinia publică! Cât timp desecretizarea berbecuţilor lui Hayssam depinde de degetul său arătător, prezidentului îi convine de minune ca adversarii săi să bată apa în piuă pe acest subiect. Oricum, adevărul nu o să iasă prea curând la iveală. Mai ales în situaţia în care Traian Băsescu rămâne la Cotroceni! Cu siguranţă, atunci, va fi reinstaurată dictatura lui mucles. În faţa avalanşei de reproşuri din ultima perioadă, preşedintele s-a transformat într-un imens semn al mirării. De pildă, sunt momente când se comportă ca şi cum nici nu ar fi trecut pe la Cotroceni! Cine, eu? De când fuge de răspundere, domnul Băsescu seamănă cu un alergător solitar, precizez, care aleargă de cele mai multe ori în zig- zag. Da, preşedintele recunoaşte că a mai greşit şi el din când în când… Ocazional, doar de două ori. Pentru istorie, când a promulgat legea privind creşterea salariilor cadrelor didactice cu 50 la sută. Secundo - când a zis că demisionează în cinci minute, după care ne-a lăsat pe toţi cu ochii în soare, transformându-ne într-un popor solitar. La atât se rezumă autocritica prezidenţială! Preşedintele mirării a fugit cât l-au ţinut plămânii de dezbateri. Mai ales după ce a luat-o în freză de la Crin Antonescu. În cele din urmă, a fost nevoit să accepte şi alte confruntări directe. Într-o campanie electorală cu miză prezidenţială, după cum realitatea o atestă, fuga nu este deloc sănătoasă. Ba, dimpotrivă… A venit vremea ca Traian Băsescu, acest preşedinte al mirării, să fie descărcat de gestiune. Abia atunci vom înţelege mai bine de ce, acum, domnia sa se agaţă cu disperare de un nou mandat… Deocamdată, este vizibil faptul că şi-a pierdut din fuleul personal de şmecher al naţiunii. În aceste condiţii, îi convine de minune statutul de semn al mirării. Din această postură, i-a mai rămas o singură alternativă. Să întărâte până duminică, ziua alegerilor, capra râioasă a sistemului ticăloşit cu care se ia la trântă prin vorbe goale. După cum am mai scris, preşedintele mirării are tot interesul să amâne la nesfârşit momentul oportun al izbăvirii personale. Oricum, domnia sa se află într-o postură mai mult decât incomodă. Şi ăsta este doar începutul sfârşitului…