După debutul calendaristic al fiecărui an, viaţa social-politică şi economică a ţării îşi reia cursul anevoios. Aşa se întîmplă de fiecare dată, fără excepţie. Tuturor ne este lene să ne întoarcem la serviciu, fiindcă trăim cu sentimentul că vacanţa de iarnă a fost prea scurtă. De fapt, orice vacanţă este întotdeauna scurtă, la propriu şi la figurat, fiindcă îţi vine greu să te desparţi de ceva plăcut.

Nici începutul noului an nu a fost diferit, din niciun punct de vedere. Dacă am putea revedea ştirile televizate ale ultimilor ani, din perioadele imediat următoare Sărbătorilor, ne-am convinge că nu s-au petrecut prea multe lucruri inedite, acum. Românii au sfidat ameninţările crizei mondiale, îmbuibîndu-se cu mîncare şi îmbătîndu-se, pînă au fost nevoiţi să apeleze la serviciile de salvare. Pe Valea Prahovei a fost, totuşi, înghesuială mai mare decît în alţi ani, dovadă chiar faptul că s-a înregistrat recordul istoric al numărului de maşini participante la trafic într-o singură zi. Un fenomen previzibil a fost şi cel al scăderii revelioanelor petrecute în restaurante, în schimb hotelurile şi pensiunile au avut un grad maxim de ocupare. Inventarul acestei frenezii de Sărbători contrazice toate statisticile pesimiste! Cum să se mai vaite românii că nu au bani, dacă au petrecut aşa de bine, chiar opulent?! Parcă au uitat toţi anotimpul grevelor, din timpul campaniei electorale…S-ar părea că acesta este singurul aspect în care mentalitatea noastră balcanică s-a acomodat la capitalism. Şmecheria este să ştii cînd faci revendicări sociale şi cînd anume să petreci, că doar nu-i vine nimănui să se apuce de greve exact în zilele Crăciunului sau de Anul Nou!...

Doar proaspătul Cabinet Boc nu a prea avut parte de o vacanţă adevărată, poate doar printre picături, cum se zice în limbajul colocvial. Criza gazelor naturale riscă să-şi facă simţite efectele şi la nivelul consumatorilor casnici din România, iar conflictul din Fîşia Gaza nu îl mai lasă pe noul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, să doarmă liniştit. Viitoarea creştere a şomajului, precum şi îngheţarea pieţei imobiliare interne le dau bătăi de cap altor membri ai Cabinetului Boc. Ca să nu mai vorbim de faptul că profesorii, ca şi alte categorii profesionale, aşteaptă cu sufletul la gură votarea noului buget, ca să ştie dacă îşi vor prelungi Sărbătorile sau vor ieşi în stradă mahmuri! Sînt sigur că nici lui Traian Băsescu nu-i convine să candideze a doua oară la funcţia de preşedinte, tocmai în 2009, cînd whisky-ul se va scumpi, iar pe săraci nu-i mai poţi păcăli cu urarea „Să trăiţi bine”, urare pe care a repetat-o, în mod neaşteptat, chiar la sfîrştiul discursului de Anul Nou…

Pînă la urmă, ca să închei acest tablou succint, problema actualei puteri, faţă-n faţă cu efectele marii crize, este mai mult una de metodă, nu de fond. Toţi ştiu ce vine, dar nimeni nu e sigur cum trebuie să procedeze, deoarece fiecare curent politic din guvern are altă filosofie socială şi economică. În ceea ce îl priveşte pe preşedintele Băsescu, „filosofia” sa este foarte pragmatică: „Una spunem şi alta fumăm”, dînd interviuri cu „damf”, de la geamul limuzinei prezidenţiale, aşa cum s-a văzut ultima oară!