În discursurile referitoare la poziţia geostrategică a României, preşedintele Traian Băsescu a folosit deseori expresia “graniţa de Est a UE şi NATO“. Limbajul patriotard nu reflectă însă realitatea din unităţile Forţelor Navale. “Spectacolul” Zilei Marinei este cel mai elocvent exemplu al situaţiei critice din armată: de la an la an, parada se mută de pe mare (unde cîteva nave spoite şi depăşite moral fumegă din greu să salveze aparenţele) în faţa tribunelor oficiale, unde o scurtă demonstraţie de luptă cu scafandrii militari încheie show-ul. În prezent, programele de înzestrare pe termen scurt şi mediu prin care se asigură finanţarea programelor considerate prioritare pentru flota militară sînt structurate în patru capitole. În primul segment, este vorba de finalizarea dotării complete cu tehnică specifică de scufundare, armament şi aparatură optică specială a unui \"Detaşament naval pentru operaţii speciale\". Al doilea capitol se referă la continuarea programului “Fregate T 22”: în 2009 va continua etapa de modernizare a flotilei de fregate, ce cuprinde dotarea cu sisteme noi de armament şi conducere a luptei. Acest proces se va consuma anul viitor pentru fregata “Regina Maria” şi în 2012 pentru “Regele Ferdinand”. Începînd din acest an, Marina Militară va putea folosi Sistemul de Supraveghere şi Observare Navală la Marea Neagră \"SCOMAR\" precum şi \"Sistemul de instruire prin simulare\". Ultimul constă în dotarea Forţelor Navale cu simulatoare moderne, folosite pentru instruirea echipajelor. Dintre proiectele de viitor ale marinarilor mai face parte şi Sistemul integrat de comunicaţii şi informatică pentru Forţele Navale - “NAVCIS\", menit a fi total operabil după 2017, care implică realizarea sistemelor integrate de comunicaţii pentru nave, de luptă tactice, a sistemelor de comunicaţii subacvatice precum şi a sistemelor de comandă şi control.

Înzestrările Marinei Militare sînt însă influenţate de bugetul alocat precum şi de contextul actual în care se află economia naţională. La nivelul intenţiilor, Marina Română consideră prioritară achiziţionarea, începînd cu 2009, a patru corvete multifuncţionale şi a unui vînător de mine, întrucît navele care fac parte din aceste clase nu fac faţă necesităţilor actuale ale flotei militare, de participare la misiuni în Marea Neagră şi Mediterană. În plus, dotarea cu nave moderne va spori considerabil posibilităţile de cercetare, descoperire şi atac în lupta anti-submarin. Tot în aceste metode de întărire a posibilităţilor de reacţie la pericolul submarinelor, în acest an se doreşte şi începerea reparaţiei capitale a submarinului Delfinul. Scandalurile legate de achiziţionarea celor două fregate, ale transportoarelor Piranha cu probleme la sistemul de armament sau de cumpărare a unor avioane second hand ale căror costuri depăşesc posibilităţile României, mai ales pe perioada crizei financiare, complică şi mai mult starea de fapt din Ministerul Apărării, astfel că nimeni nu se încumetă să discute pe acestă temă spinoasă deşi Forţele Navale sînt folosite ca vîrf de lance în cadrul misiunilor NATO, dar şi ca argument al stabilităţii în Marea Neagră. Marinarilor militari le rămîn, deocamdată, speranţele şi proiectele prin care flota de război ar trebui să nu mai trezească zîmbete jenate în faţa expresiei “graniţa de est a UE şi a NATO”.