Persoanele care închiriază locuințe (și nu numai) trebuie să depună la cea mai apropiată reprezentanță a Fiscului declarația 220, privind venitul estimat din cedarea folosinței bunurilor, în cel mult 30 de la încheierea contractului. Formularul în cauză trebuie completat și predat la momentul înregistrării la ANAF a contractului. În rest, regula de bază rămâne aceeași - Fiscului nu îi pasă dacă închiriezi la neamuri, străini sau marțieni. Dacă îți ies bani, statul își vrea partea.

Persoanele care închiriază locuințe trebuie să depună la Fisc declarația 220 (privind venitul estimat) în maximum 30 de zile de la încheierea contractului, conform noilor reguli. „Declarația se depune odată cu înregistrarea la ANAF a contractului încheiat între părți. Este necesar documentul de închiriere în original (un exemplar va fi păstrat de Fisc) și, dacă este cazul, o împuternicire“, explică, pentru „Telegraf“, cei de la AJFP Constanța. Ei amintesc că, deși Codul Fiscal nu are prevederi legale care să oblige rudele să încheie contracte de închiriere, există obligația declarării la Fisc a contractelor deja încheiate, impozitarea fiind în conformitate prevederile CF. De notat că Fiscul nu poate interveni asupra nivelului chiriei și nici nu poate stabili cine exact trebuie sau nu să încheie un contract. Fiscul doar își vrea partea, în caz că proprietarul apartamentului/casei încasează ceva de la chiriași. De menționat că venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește în sistem real, la opțiunea contribuabilului, pe baza datelor din contabilitate sau prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor (determinate prin aplicarea unei cote de 40%). Contribuțiile de asigurări sociale de sănătate se deduc tot la Fisc.