Documentele declasificate săptămâna trecută de administraţia Barack Obama oferă detalii despre condiţiile din închisorile secrete ale CIA din străinătate, măsurile extraordinare de securitate, metodele brutale de interogare şi modul zilnic de viaţă. Închisorile secrete ale CIA erau concepute să fie diferite de închisorile obişnuite, mai degrabă centre de detenţie de înaltă securitate pentru terorişti internaţionali extrem de periculoşi şi adesea foarte sofisticaţi. Transferul deţinuţilor în asemenea închisori avea loc în condiţii speciale, la bordul unui avion aparţinînd CIA, cu picioarele în lanţuri, cu ochii şi urechile acoperite cu căşti şi cagule. Documentele nu precizează unde se aflau închisorile secrete, însă potrivit presei şi declaraţiilor unor foşti oficiali americani, acestea erau situate în Thailanda, Polonia, România, Maroc şi Lituania.

Închisorile secrete erau utilizate pentru a-i aduce într-o stare similară disperării, scopul fiind, potrivit documentelor, de a determina fiecare deţinut să perceapă şi să îşi preţuiască bunăstarea, confortul şi nevoile imediate mai mult decît informaţiile pe care le protejează. Celulele erau iluminate întreaga zi cu becuri fluorescente de 17 waţi, în timp ce de pe căile de acces străbătea în celule, prin pereţi, “zgomot alb”, cu o intensitate între 56-58 de decibeli. În semn de “ospitalitate”, deţinuţii primeau cărţi, filme şi table de şah, puteau merge la sala de gimnastică sau îşi puteau lăsa părul lung. Existau, însă, şi modalităţi de a le înfrînge voinţa. Erau dezbrăcaţi, raşi şi izbiţi de pereţi din momentul în care soseau, uneori purtînd scutece. După ce erau fotografiaţi complet dezbrăcaţi, erau examinaţi de personalul medical şi psihologic. Ulterior urma un interviu preliminar, în urma căruia fiecăruia i se stabilea soarta. Seria de interogatorii culmina cu o metodă folosită pe vremea Inchiziţiei - simularea înecului - cu scopul de a-i determina să vorbească. Regulile pentru administrarea închisorilor secrete erau foarte stricte: un deţinut nu putea fi ţinut într-o încăpere foarte mică mai mult de două ore pe zi şi nu putea fi stropit cu furtunul decît pentru 15 minute, iar temperatura trebuia să fie ridicată dacă nu primea prosoape.

Fostul deţinut de la închisoarea americană de la Guantanamo Binyam Mohamed şi-a anunţat în mod public hotărîrea de a lupta pentru dreptatea celorlalţi deţinuţi şi de a dezvălui efectele de lungă durată ale torturii la care a fost supus de anchetatori. La şase luni după ce a fost adus înapoi în Marea Britanie de la centrul american militar de detenţie din Cuba, Binyam Mohamed a profitat de prima sa declaraţie publică de după eliberare pentru a explica urmările celor şapte ani de detenţie, care, susţine el, au inclus transferarea extraodinară la o închisoare din Maroc. În vîrstă de 31 de ani, născut în Etiopia şi venit în Marea Britanie ca refugiat la vîrsta de 16 ani, Binyam Mohamed este unul dintre cei 15 suspecţi de terorism care acuză MI5 şi MI6 că au comis acte de tortură. El dă în judecată Guvernul Marii Britanii pentru a dovedi că a fost închis şi torturat cu acordul deplin al autorităţilor britanice şi serviciilor de informaţii secrete.În prezent, Scotland Yard anchetează dacă există temeiuri pentru trimiterea în judecată a ofiţerilor britanici de informaţii secrete implicaţi în acest caz, după ce s-a aflat că MI5 a furnizat liste cu întrebări care să-i fie adresate în timp ce Binyam Mohamed era deţinut în Maroc şi în alte locaţii.