De-a lungul anilor, mulţi navigatori români au avut de suferit pentru că nu au analizat cu atenţie contractele pe care le-au semnat înainte de a pleca pe mare. Pentru a veni în sprijinul acestora, conducerea Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN), a întocmit o listă cu societăţile de crewing autorizate să recruteze marinari. „Toţi cei care vin la sediul nostru pot obţine această listă, fie că sînt membri de sindicat, fie că nu. În plus, lista este completată cu elementele care trebuie urmărite atunci cînd se semnează un contract. În primul rînd, locul de muncă trebuie obţinut printr-o societate de crewing autorizată, pentru că, în caz contrar, este posibil ca navigatorul să se trezească că armatorul îl abandonează în cine ştie ce port, iar el este nevoit să-şi plătească singur cheltuielile de repatriere. În mod normal, repatrierea se face pe cheltuiala armatorului, după ce contractul de muncă a expirat sau la cererea marinarului, în cazul în care nu este satisfăcut de condiţiile de muncă şi doreşte să-şi înceteze activitatea mai devreme decît este stipulat în contract. Dar, dacă armatorul nu vrea să-şi îndeplinească această obligaţie şi cere ca nava să plece şi să-l lase pe navigator în port, atunci, responsabilă de repatriere devine agenţie care i-a găsit postul”, a declarat liderul SLN, Adrian Mihălcioiu. În ceea ce priveşte contractul individual de ambarcare, clauzele prevăzute în acesta trebuie să fie înţelese pe deplin de navigator. Dacă actul respectiv nu este redactat în limba română, se poate apela la un specialist, în aşa fel încît marinarul să fie sigur că nu există prevederi care să îl defavorizeze. Printre clauzele care nu trebuie să existe într-un contract de muncă şi numără şi cea potrivit căreia modificarea duratei contractuale este la discreţia armatorului. Orice prelungire a duratei de şedere pe navă trebuie să fie agreată şi de marinar. „De asemenea, navigatorii trebuie să se asigure că durata contractului este clar specificată, pentru a nu se trezi cu surprize. Trebuie verificat dacă contractul face parte dintr-un Contract Colectiv de Muncă (CCM). Dacă da, trebuie să îl cunoască şi pe acesta şi să aibă o copie cu ei pe toată perioada voiajului. Nu trebuie semnat un contract care prevede că marinarul trebuie să plătească o parte din costurile de repatriere: după cum am mai spus, această sarcină cade exclusiv în grija armatorului. Mai mult, navigatorii au dreptul de a face parte dintr-un sindicat, din acest motiv, orice clauze care interzic contactul sau apartenenţa la un sindicat sînt abuzive”, a mai afirmat Mihălcioiu. Alte aspecte cărora trebuie să li se acorde importanţă maximă se referă la clauzele adiţionale privind asigurările. Cei plecaţi pe mare trebuie să obţină, în scris, o confirmare a modului în care vor fi plătite despăgubirile în caz de moarte (de care beneficiază familia), întreruperea contractului de muncă la cererea armatorului, accident de muncă. Navigatorii trebuie să solicite o copie a contractului. „Atrag atenţia navigatorilor să nu plece pe mare fără să fi semnat un contract, pe care să îl fi citit cu atenţie în prealabil. În cazul în care au nelămuriri sau dacă doresc să afle care este starea tehnică a navelor, pentru a nu fi reţinuţi în port, pot trece să se intereseze la sediul nostru. În plus, ar trebui să ia cu ei şi numărul de telefon la care ne pot găsi, în cazul în care au nevoie de noi. De-a lungul timpului, noi am făcut tot posibilul să-i ajutăm pe cei care s-au confruntat cu diverse probleme, chiar dacă nu erau înscrişi în sindicat. Ceea ce nu înţeleg mulţi dintre navigatorii români este că apartenenţa la un sindicat nu înseamnă numai taxa anuală care trebuie plătită, ci şi faptul că au unde apela şi vor fi ajutaţi atunci cînd au probleme”, a mai declarat Mihălcioiu.