Zeci de mii de bolnavi de cancer, în tratament sau în remisie, își trăiesc drama fără a avea niciun sprijin din partea statului. Singurul ajutor pe care îl pot obține se ridică la „fabuloasa“ sumă de 300 lei (?!), dar numai dacă aduc dovezi medicale că mai au puțin și mor! Umilința obținerii gradului de handicap, a întocmirii dosarului medical pentru indemnizația penibilă este covârșitoare și mulți dintre cei care ar putea intra, înainte de deces, în posesia acestei sume lunare, renunță pe capete. La nivelul județului Constanța sunt peste 20.000 de bolnavi diagnosticați cu cancer! Indemnizație primesc doar puțin peste 2.000!

Județul Constanța este în topul zonelor în care numărul bolnavilor de cancer crește alarmant de la un an la altul. Dramele celor diagnosticați și aflați în tratament sunt profunde, indiferent de tipul de cancer sau gravitatea lui. Numai cineva care a nimerit în capcana aceasta perfidă a bolii sau a avut pe cineva apropiat suferind de cancer știe lupta incredibilă ce o presupune acest diagnostic. Viața întreagă se schimbă pentru cel bolnav, dar și a celor din jur. Unele povești au un parcurs fericit, altele nu, dar ele nu se sfârșesc niciodată. Până la finalul vieții, o persoană diagnosticată cu cancer va trăi cu Sabia lui Damocles deasupra capului, indiferent ce ar fi.

Lucrurile însă nu se văd așa și de pe banca celor care fac legile de protecție a persoanelor care poartă anatema acestui diagnostic teribil. De fapt, bolnavii de cancer nu au parte de niciun fel de protecție socială sau ajutor. „Este o boală, nu un handicap“, este justificarea legilor aberante. Așa că, doar cei care primesc un diagnostic definitiv letal, care nu mai au nicio șansă din punct de vedere medical (adică sunt în metastază) pot primi grad de handicap și, în consecință, un ajutor de 325 de lei (?!), asta începând cu 1 ianuarie 2018. Potrivit OUG nr. 60/2017, de la 1 ianuarie 2018, adultul cu handicap beneficiază de următoarele prestaţii sociale: o indemnizație lunară, indiferent de venituri - 325 lei, reprezentând 65% din ISR, pentru adultul cu handicap grav (anterior 234 lei) sau 250 lei, reprezentând 50% din ISR, pentru adultul cu handicap accentuat (anterior 193 lei). Cam ce ar mai putea face cu acești bani un om care a trecut deja ședințe de chimioterapie și/sau radioterapie, a suferit o operație, două sau mai multe, a bătut drumurile în lung și-n lat la medici diverși, a făcut zeci de analize (multe nedecontate de stat), a împărțit în stânga și-n dreapta bani sperând de fiecare dată că va fi ultima dată?! Și acestea sunt doar aspectele financiare concrete, dar o persoană diagnosticată cu cancer mai are nevoie și de suport psihologic și emoțional, de îndrumare și consiliere în ceea ce privește nutriția și stilul de viață. acestea nu se prea pot contoriza în lei și atunci majoritatea bolnavilor se cantonează în concretul banilor. De aceea pe buzele multora staționează întrebarea „Cum să mă fac bine dacă nu-mi ajung banii?“ Ați auzit de „În România, dacă nu ai bani, mori cu zile?“. Ei bine, de murit, mori oricum și în România și în altă parte, numai că în țara noastră te chinui. Mult!

Ești handicapat doar dacă mai ai puțin și mori

Se pare că în opinia legiutorului, nu esți handicapat dacă doar ai fost diagnosticat cu cancer, nici măcar temporar. Lucrurile se schimbă doar dacă vii cu dovezi clare că ai metastaze și doar câteva luni de trăit. Unul dintre exemplele cele mai elocvente în acest sens este cancerul de sân. Mii de românce sunt diagnosticate, iar suferințele lor sunt interminabile. După ce trec de șocul inițial al diagnosticului cancer, urmează investigațiile și, în cele din urmă, extirparea sânului sau sânilor. Teoretic, după etapa de recuperare post-operatorie, femeile respective este sănătoase tun. Nu merită grad de handicap și niciun sprijin din partea statului. Echivalează cumva cu o banală răceală sau, cel mult, o operație de amigdalită). Dar ele nu știu asta și încep să facă demersuri să obțină un sprijin cât de mic din partea statului căruia i-a îngrășat conturile ani de zile prin contribuții la sănătate. Vor și ele un pic respect și apreciere, așa că își fac dosarul de obținere a indemnizației de handicap (nu mai au un organ, nu?). Ce să vezi? Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Direcțiilor Generale de Protecție Socială resping dosarele pe bandă rulantă. Și sunt acoperite legal căci nicăieri în lege nu scrie că o persoană care nu mai are un organ (nici cele care își extirpează un rinichi sau alt organ intern) are vreun handicap. Dacă medicul specialist consideră, că după o anumită perioadă, respectivul pacient este apt de muncă, atunci scopul dosarului pentru indemnizația de handicap se anulează din start. Incredibil!

După o discuție cu medicul președinte al Comisiei pentru Evaluarea Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecțai Copilului Constanța, am realizat că și celor care aplică legea li se pare aberant, dar consideră că nu au prea multe de făcut decât să aplice legea. Încearcă, uneori, să găsească niște subterfugii cum ar fi consecințele negative ale unei operații sau niște boli asociate afecțiunii de bază, dar acestea sunt doar artificii. „Este ca și când ai încerca să inventezi alte boli ca să justifici o realitate“, spun membrii Comisiei. De exemplu, în cazul unei femei căreia i s-a extirpat sânul, ar avantaja-o (?!) să aibă o mână tumefiată pe care să nu o poată folosi la capacitate maximă sau o boală a oaselor. Și pentru aceste artificii trebuie să aducă hârtie de la un medic specialist! Și uite așa, pentru 325 de lei, mai faci niște drumuri, mai pierzi timp prețios pentru tine, mai cheltui niște bani. Nici nu-i de mirare că cei mai mulți bolnavi se lasă păgubași și renunță la orice demers hârțogăresc. Statul îți ia cu două mâini și când ai nevoie îți dă un picior în partea dorsală.

Dacă dovedești cu un teanc de hârtii că mai ai puțin și te duci pe lumea cealaltă, statul se îndură și îți acordă această indemnizație mizeră ca să nu zici că nu ai primit nimic după ani de muncă și suferință.

Statistica ne omoară

Numai la Constanța, potrivit statisticilor Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, în 2017 au fost luate în evidență și s-a acordat indemnizație către 2307 de persoane adulte diagnosticate cu cancer, iar în 2018, până în momentul de față, încă 1201 cazuri noi. Asta în condițiile în care dr. Loti Popescu, purtătorul de cuvânt Direcției de Sănătate Publică Constanța, a anunțat că, în luna februarie, în județul Constanța existau 23.224 de bolnavi de cancer! Nici în cazul copiilor diagnosticați situația nu se prezintă prea bine. În 2017, Direcția a acordat grad de handicap în 37 de cazuri, din care 6 noi, iar în 2018 41 de cazuri, din care 5 noi. În februarie 2018, la Constanța erau înregistrați 230 de copii diagnosticați cu cancer.

Potrivit statisticilor întocmite de Direcția de Sănătate Publică Constanța, cele mai multe cancere sunt cele bronhopulmonare și cancerul colorectal. Urmează, statistic vorbind, cancerul mamar la femei, cancerul hepatic, cel de pancreas, de prostată și cancerul de col uterin.

La nivel național, conform unor studii despre impactul pe care îl are cancerul asupra societăţii, în România erau peste un milion de pacienți diagnosticați cu cancer. Conform datelor de la Casa Națională, în fiecare an sunt cam 115.000 în tratament efectiv din cei 850.000 de pacienți. În fiecare an, în România, sunt diagnosticați 78.000 de noi cazuri, dintre care 48.000 pierd lupta cu boala. Deci, 130 de pacienți mor zilnic în România de patologia oncologică din varii motive.