Filmele poliţiste americane ne arată mereu cum procurorii negociază cu infractorii recunoaşterea vinovăţiei în cazul comiterii unei infracţiuni şi primesc, în schimb, o pedeapsă mai mică decât cea la care ar putea fi condamnaţi dacă ajung în instanţă. Ideea este benefică pentru sistemul judiciar, deoarece reduce considerabil durata unei anchete penale, dar şi a unui proces costisitor. Pornind de la această situaţie, Noul Cod de Procedură Penală a introdus un întreg capitol despre acordul de recunoaştere a vinovăţiei, care este abia la începutul „carierei”. „Acest acord a fost preluat din sistemul de drept anglo-saxon, care se aplică şi în America. Este, pur şi simplu, o negociere între inculpat şi procuror, care are loc în anumite condiţii legale, exact în pragul trimiterii în judecată a persoanei acuzate. Putem spune că acest acord de vinovăţie ţine loc de rechizitoriu, iar regula de bază este ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi recunoscută de inculpat să nu fie mai mare de şapte ani”, a spus purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, procuror Zafer Sadâc.

PROPUNERI Negocierea începe în momentul în care procurorul are toate probele adunate împotriva inculpatului şi se pregăteşte să-l trimită în faţa instanţei pentru a fi judecat. Iniţiativa încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei poate veni din partea procurorului, dar şi a inculpatului, care, însă, nu va discuta cu anchetatorul decât în prezenţa avocatului său. „Procurorul se transformă într-un fel de judecător şi-i propune acuzatului o pedeapsă pe care o consideră corectă, în funcţie de gravitatea faptei şi de circumstanţele atenuante sau agravante. Este posibil ca inculpatului să nu-i convină pedeapsa şi să ceară una mai mică. Şi atunci începe negocierea… Stabilim împreună limita pedepsei, modalitatea de executare (privativă de libertate sau cu suspendare), plata daunelor, dacă este cazul. După ce ajungem la un numitor comun, procurorul prezintă acordul şefului ierarhic superior, iar dacă este aprobat, merge cu el la instanţă şi-l prezintă judecătorului, împreună cu probele”, a mai spus Zafer Sadâc.

POSIBILITĂŢI Inculpatul scapă de emoţii abia după ce judecătorul primeşte acordul şi-l validează, apoi emite sentinţa, nu înainte, însă, de a discuta cu toate părţile implicate în dosar. Însă până la acel moment mai este cale lungă. În primul rând, judecătorul verifică modalitatea în care a fost încheiat acordul şi probele din dosar. În acest timp, el îi poate cere procurorului să completeze probatoriul sau să facă anumite rectificări în documente. Dacă îi este admisă propunerea, procurorul nu mai întocmeşte rechizitoriul, iar emiterea sentinţei are loc în baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei, după o scurtă întâlnire, în şedinţă publică, a inculpatului cu avocatul, judecătorul, procurorul şi partea vătămată sau civilă. „Există posibilitatea ca judecătorul să nu fie de acord cu propunerea procurorului, să i se pară că pedeapsa stabilită în urma acordului este prea mică, prea blândă şi să trimită dosarul înapoi. În cazul în care acordul de vinovăţie este respins, procurorul trebuie să reia ancheta”, a adăugat Zafer Sadâc.

PRIMELE CAZURI De la 1 februarie până în prezent, Parchetele constănţene au încheiat numai două astfel de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, iar inculpaţii au scăpat de puşcărie. În primul dosar este vorba despre două persoane acuzate de tentativă de înşelăciune şi uz de fals, care au încercat să obţină un credit bancar de 8.000 de euro cu acte fictive. Datorită acestui acord făcut cu procurorul, inculpaţii au primit câte un an de închisoare şi amânarea aplicării pedepsei pentru o perioadă de doi ani, care este echivalentul termenului de încercare la pedepsele cu suspendare. În cazul în care comit o nouă infracţiune în „perioada de graţie”, inculpaţii ajung după gratii, iar noua pedeapsă este majorată cu un an. Aceeaşi sentinţă a fost emisă şi în cel de-al doilea dosar, în care un bărbat a fost acuzat de loviri sau alte violenţe, tulburarea liniştii publice şi şantaj.