Acest diagnostic medical denumeşte o boală reală şi destul de frecventă în medicina internă, dar pare o sintagmă pe jumătate glumeaţă, deoarece provine din expresia populară ce desemnează superlativul absolut al oricărei încurcături posibile. Cred că de această maladie suferă, în clipa de faţă, realitatea politică românească!

Cine a urmărit atent evenimentele din acest week-end, prilejuite de începerea negocierilor între partide pentru formarea unei majorităţi parlamentare, ar putea avea sentimentul că nu mai înţelege nimic din ceea ce se întîmplă, sau că totul rămîne posibil ori probabil, datorită veritabilei încurcături de maţe pe care o provoacă ştirile sau zvonurile care circulă pe piaţă. De plidă, s-a aflat că, la prima întîlnire dintre PNL şi PD-L, liberalii au condiţionat orice colaborare guvernamentală de o viitoare lege în parlament prin care să fie anulată hotărîrea anterioară de mărire a salariilor profesorilor cu 50%. Mai mult decît atît, s-a speculat că, înainte de-a pleca în Polonia, Tăriceanu i-a propus lui Emil Boc repetarea algoritmului din 2004, anume susţinerea din partea PNL pentru a doua candidatură a lui Traian Băsescu la funcţia de preşedinte, în alegerile prezidenţiale de anul viitor, în schimbul funcţiei de prim ministru, acum, pe care ar urma să o păstreze tot liberalii, adică Tăriceanu însuşi, de parcă n-ar fi avut loc alegeri parlamentare între timp, pe care, indiferent cum comentează unii moftangii din presă, le-a cîştigat PSD-ul!

Dar nici la social-democraţi lucrurile nu sînt clare… Unii acceptă colaborarea cu PD-L, alţii o resping, cum e cazul lui Radu Mazăre şi a altor tineri din partid. Pe blogul lui Adrian Năstase a fost descoperită o mărturisire făcută de politician, prin care acesta recunoştea că a existat o înţelegere anterioară cu PNL, în privinţa formării unei majorităţi parlamentare imediat după alegeri, cu scopul de a-i impune un premier lui Băsescu, pe care acesta nu-l putea respinge de două ori, datorită unei hotărîri anterioare a Curţii Constituţionale, ce deschidea o portiţă juridică pentru această alternativă abilă. Viorel Hrebenciuc, invitat sîmbătă la un talk show, a recunoscut, la rîndul său, afirmaţiile lui Năstase de pe blogul personal, însă a nuanţat situaţia, explicînd că tratativele au ajuns în impas, după ce liberalii şi-au mărit considerabil pretenţiile, în urma scorului electoral bun pe care l-au obţinut. Mai pe româneşte, PNL joacă „la două capete”, cum a mai făcut şi altădată, deşi Dinu Patriciu a avertizat că singura colaborare rezonabilă a liberalilor ar fi doar cu PSD.

În schimb, Adrian Năstase i-a dat dreptate lui Radu Mazăre, care precizase că rămînerea în opoziţie va permite continuarea luptei împotriva abuzurilor lui Băsescu. În plus, fostul premier PSD a avertizat că intrarea la guvernare poate fi o capcană… Cu un preşedinte pedelist, cu un premier PD-L, cu serviciile de informaţii pedelizate şi cu procurorii DNA la fel, PSD ar fi captiv ca într-o colivie de aur. În timpul ăsta, PD-L urmează indicaţiile secrete pe care i le livrează Băsescu şi joacă la trei capete, dovedind cîtă dreptate a avut Crin Antonescu atunci cînd a afirmat că este un partid de oportunişti. La rîndul lor, cei din UDMR şi-ar vinde şi pielea, doar - doar vor rămîne la guvernare, indiferent de formula majorităţii stabilite în Parlament.

Iată ce înseamnă, din punct de vedere politic, „încurcătură de maţe”!