Pentru că banii pensionarilor, a şomerilor şi a bugetarilor nu sunt de ajuns pentru a acoperi gaura imensă din bugetul de stat, provocată de incompetenţa guvernanţilor, aleşii neamului au decis: vor băga mâna şi în buzunarul copiilor. Potrivit consilierului primului ministru, Andreea Vass-Paul, cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului va fi redus, de la 1 iunie, cu 25%, diminuare aplicată la cuantumul rezultat din echivalentul a 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni. „Vor fi menţinute limitele minimale şi maximale fixe de 600 lei, respectiv 4.000 lei”, a spus consilierul premierului. Scăderea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului are atât susţinători, destul de puţini, cât şi contestatari. Pe de-o parte sunt cei care consideră că amputarea acestor indemnizaţii reprezintă un atentat la securitatea copiilor, iar de cealaltă sunt cei care văd în acordarea acestor ajutoare doar o risipă şi aduc ca argument faptul că în unele state occidentale nu există asemenea indemnizaţii. Într-adevăr, în unele state aceste ajutoare nu există sau sunt acordate pe perioade foarte scurte (SUA, Franţa), dar sunt şi ţări în care ajutoarele de acest fel sunt remarcabile (Germania, Suedia). Diferenţa între aceste state o face politica demografică: dacă într-un stat există o problemă demografică, vor fi aplicate politici care să stimuleze natalitatea. România este într-o situaţie demografică foarte proastă, sociologii arătând că populaţia îmbătrâneşte galopant, rata natalităţii este în continuă scădere şi că în câteva decenii populaţia activă va fi nesemnificativă, nemaiavând cine să susţină pensionarii.