Un moment istoric a fost marcat, ieri, la Ankara, la semnarea acordului interguvernamental pentru realizarea proiectului Nabucco, conducta prin care vor fi transportate gaze naturale extrase din Asia Centrală, prin Turcia, către Europa Centrală. Cinci ţări - România, Turcia, Austria, Ungaria şi Bulgaria - au semnat şi Declaraţia politică pentru realizarea proiectului, alături de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. La ceremonie au participat ca observatori reprezentanţii Germaniei (implicată în realizarea proiectului), statelor din regiunea Caspică şi Orientul Mijlociu, SUA, Federaţiei Ruse, CE, Băncii Europene pentru Investiţii (BEI) şi Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Semnarea acordului interguvernamental este una dintre ultimele etape înainte de începerea procedurilor de atragere a finanţării şi demararea lucrărilor de realizare a proiectului. Proiectul este dezvoltat de consorţiul Nabucco Gas Pipeline International, din care fac parte companiile Transgaz Mediaş, OMV (Austria - acţionarul majoritar al Petrom), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Botas (Turcia) şi RWE (Germania). Conducta va fi construită pe traseul Turcia-Bulgaria-România-Ungaria-Austria şi va avea o lungime totală de 3.296 kilometri. Realizarea proiectului Nabucco va necesita investiţii în valoare totală estimată de aproape opt miliarde euro. Capacitatea iniţială de transport a conductei este de 8 miliarde metri cubi/an şi este proiectată să crească la 31 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an, pînă în 2020. Spre comparaţie, consumul anual de gaze al României este de 17-18 miliarde metri cubi. Lucrările de construcţie urmează să înceapă în 2011, iar intrarea în funcţiune a conductei este preconizată pentru 2014.
Proiectul Nabucco asigură energia fără presiuni politice
Proiectul gazoductului Nabucco este destinat să asigure securitatea energetică în regiune şi la nivelul UE, în condiţiile economiei de piaţă şi fără presiuni politice, nefiind îndreptat împotriva vreunui stat, a afirmat, ieri, la Ankara, premierul Emil Boc, înainte de semnarea acordului Nabucco. Premierul a apreciat că energia, ca orice marfă, trebuie tranzacţionată în funcţie de principiile economiei de piaţă şi ferită de riscul presiunilor politice. „Proiectul Nabucco nu este planificat a fi împotriva nimănui, ci este deschis tuturor, în beneficiul cetăţenilor europeni”, a adăugat Boc.
Nabucco este un argument cu greutate pentru Turcia în drumul ei spre UE
Semnarea proiectului Nabucco, ce va reduce dependenţa europeană faţă de Rusia, constituie un argument pentru Ankara în candidatura sa la UE. „De fapt, dacă priviţi numai din punct de vedere al energiei, este evident că Turcia ar trebui să devină membră UE”, a spus premierul turc Recep Tayyip Erdogan, adăugînd că, “prin acest proiect, infrastructura de gaz natural a ţării noastre va fi integrată în cea a Europei şi va fi posibilă solidaritatea reciprocă, dacă apare o criză”, a subliniat el. Premierul turc a mai arătat că “Turcia este un partener important în politica energetică a UE”. În replică, preşedinţia UE a subliniat “interesul strategic comun” al UE şi Turciei: „Securitatea energetică este unul dintre domeniile în care UE şi Turcia au un interes strategic comun pentru o cooperare consolidată, în contextul dorinţei ferme a Europei de a-şi diversifica aprovizionările, precum şi rolul-cheie al Turciei în acest context. Nabucco va consolida legăturile dintre Turcia şi Europa. El nu ameliorează doar climatul politic, dar face şi o legătură fizică între noi. Pe termen lung, prin dezvoltarea proiectului, Turcia îşi va spori prezenţa şi importanţa politică, prin acest proiect”, a declarat comisarul european pentru energie, Andris Piebalgs. În mod ironic, Turcia nu poate deschide tocmai capitolul privitor la energie, în negocierile pentru aderarea la UE, din cauza unui veto al Ciprului, ţară membră. UE şi Turcia au deschis în iunie un nou capitol din negocieri, consacrat fiscalităţii, ceea ce aduce la 11 numărul capitolelor deschise de la începutul discuţiilor de aderare, în 2005. Opt capitole sînt blocate din decembrie 2006, din cauza refuzului Turciei de a autoriza accesul navelor şi avioane cipriote în porturile şi aeroporturile sale. Franţa a blocat deschiderea a cinci capitole care, în opinia sa, ar duce direct la aderare, perspectivă pe care preşedintele Nicolas Sarkozy o respinge, ca şi Austria şi Germania.
Suedia a transmis României că salută semnarea acordului
Chiar dacă mai sînt multe chestiuni de rezolvat în privinţa proiectului Nabucco, semnarea acordului de ieri este un important pas înainte, iar vicepremierul suedez i-a transmis telefonic ministrului Adriean Videanu că salută acest demers, a declarat ambasadorul suedez la Bucureşti. „Ca ambasador al Suediei şi reprezentant al preşedinţiei suedeze a UE consider că este evident că blocul european are nevoie de diversificarea resurselor de gaz. Semnarea acestui acord este foarte bună, avînd în vedere că Nabucco este necesar pentru obiectivul de a diversifica resursele energetice”, a declarat, ieri, Mats Aberg, ambasadorul Suediei, ţară care deţine preşedinţia UE pînă la sfîrşitul anului.
Aprovizionarea Nabucco cu gaze din Irak şi Azerbaidjan, sub semnul întrebării
Aprovizionarea cu gaze naturale azere şi irakiene a gazoductului Nabucco pare încă promiţătoare, consideră directorul diviziei de energie şi gaze naturale a grupului austriac OMV, Werner Auli, în pofida relaţiei preferenţiale a Azerbaidjanului cu Gazprom. Grupul Gazprom a anunţat, luna trecută, că Azerbaidjanul a promis să acorde prioritate Rusiei la achiziţionarea producţiei de gaze naturale a celei de-a doua faze a cîmpului gazeifer de la Shakh-Deniz 2. Nabucco ar urma să devină operaţional în 2014, însă aprovizionarea cu gaze naturale nu a fost, încă, asigurată. Azerbaidjanul rămîne un posibil furnizor important pentru Nabucco, a spus Auli. “Azerbaidjanul pare foarte promiţător, respectiv Shakh-Deniz 2. O altă sursă de aprovizionare este Irakul”, a adăugat oficialul OMV. Grupurile petroliere MOL şi OMV au anunţat, în mai, înfiinţarea unui consorţiu, împreună cu două companii din Emiratele Arabe Unite (EAU), respectiv Crescent Petroleum şi Dana Gas, cu scopul de a furniza suficiente gaze naturale din Irak pentru demararea proiectului Nabucco. Programul derulat de cele patru companii, în valoare de opt miliarde de dolari, are ca scop demararea proiectului Nabucco şi reducerea dependenţei Europei de gazele ruseşti. Guvernul irakian a anunţat, ulterior, că nu recunoaşte acordurile semnate de guvernul regional kurd şi companiile Crescent Petroleum şi Dana Gas din Emiratele Arabe Unite, care ar putea furniza gaze naturale Europei prin gazoductul Nabucco în parteneriat cu OMV şi MOL.
Oferte neangajante de la cumpărători de gaze
Proiectul Nabucco a primit 16 oferte neangajante de la companii interesate să achiziţioneze volume de gaze naturale din capacitatea anuală de transport de 31 de miliarde de metri cubi a gazoductului, a declarat, ieri, comisarul european pentru Energie, Andris Piebalgs. Oficialul european a estimat că perioada de licitare pentru capacitatea de transport a Nabucco s-ar putea încheia la începutul lui 2010, iar CE este încrezătoare privind perspectivele de finanţare. Odată încheiat acordul, consorţiul Nabucco, care include România, Austria, Germania, Bulgaria, Ungaria şi Turcia, se poate concentra asupra vînzării, prin licitaţie, a capacităţii gazoductului. “Procesul de licitaţie deschisă ar trebui să se încheie la sfîrşitul lui 2010. Semnarea acordului interguvernamental a fost o precondiţie pentru procesul de vînzare, întrucît acum se cunosc toate condiţiile şi detaliile legate de taxe”, a spus Piebalgs. Potenţialii finanţatori vor avea, astfel, o imagine clară privind cererea pentru gazele naturale transportate de Nabucco la intrarea în uz. “Consorţiul Nabucco a primit 16 oferte, iar capacitatea vizată de acestea este mai mare de 31 de miliarde de metri cubi, aşa că nu există niciun fel de temeri privind finanţarea”, a spus el. Totodată, Rusia poate participa la construcţia gazoductului ca “agent liber” pentru aprovizionarea companiilor care vor să cumpere gaze naturale ruseşti prin intermediul Nabucco.
Acţionarii Nabucco vor putea folosi 50% din capacitatea conductei
Acţionarii Nabucco vor avea la dispoziţie jumătate din capacitatea gazoductului, diferenţa fiind destinată companiilor care vor transporta gazele naturale către Europa, potrivit acordului. „Acordul va asigura un cadrul legal stabil pentru următorii 50 de ani, tot acum stabilindu-se că 50% din capacitatea gazoductului va fi rezervată pentru acţionari, restul de 50% fiind destinat altor părţi (transportatori). În acelaşi timp, Acordul Interguvernamental defineşte metodologia pentru tarifarea standard. Aceste condiţii se vor aplica, timp de 25 de ani de la intrarea în operaţiune a gazoductului şi vor garanta acces în mod egal pentru toţi participanţii de pe piaţă”, arată consorţiul. Următoarele etape ale proiectului includ atît finalizarea unor parteneriate, precum Acordul pentru Sprijinirea Proiectului, incluzînd planificarea tehnică detaliată, cît şi evaluările privind impactul social şi de mediu. În paralel, consorţiul Nabucco va începe negocieri cu băncile şi va urmări comercializarea capacităţilor de trasport în cadrul procesului de rezervare de capacităţi.
Greenpeace critică acordul pentru Nabucco
Organizaţia Greenpeace a criticat vehement, ieri, semnarea acordului interguvernamental pentru Nabucco. „În anii viitori, electricitatea produsă pe baza energiei solare va fi, în mod clar, o afacere mai bună decît cea produsă pe bază de gaz”, a declarat expertul pe probleme de energie al Greenpeace, austriacul Jurrien Westerhof, adăugînd că prin proiectul Nabucco “Austria îşi ia angajamentul să cumpere decenii la rînd gaz natural de la ţările producătoare din regiunea mării Caspice, indiferent de preţ”. Avînd o capacitate prevăzută de 31 de miliarde de metri cubi pe an, acest gazoduct va antrena o creştere a emisiilor de dioxid de carbon ale europenilor cu 60 de milioane de tone pe an, mai arată Greenpeace. “Ar fi mai inteligent să investim acum în energii din surse regenerabile, pentru că nici vîntul, nici soarele nu produc dioxid de carbon şi nu costă nimic, nici în prezent, nici în viitor”, a precizat Westerhof. De exemplu, cu cele 7, 9 miliarde de euro la care este estimat acest proiect de gazoduct, “ar putea fi produşi 8.000 de megawaţi de către circa 4.000 de eoliene, ceea ce corespunde la mai multă electricitate decît au nevoie menajele austriece”, afirmă expertul Greenpeace. Iar dacă achiziţionarea de gaz este estimată la circa cinci miliarde de euro anual, această sumă ar permite cumpărarea a încă 2.500 de eoliene în plus în fiecare an, potrivit lui Westerhof. Organizaţia a făcut referire şi la riscurile geostrategice în condiţiile în care Nabucco va fi aprovizionat de producători de gaz din regiuni aflate în criză. “Europa va intra astfel într-o dependenţă faţă de o serie de dictaturi şi de democraţii instabile, care pot bloca oricînd gazoductul, dar nu pot face soarele să nu strălucească”, a subliniat expertul.