Cu un buget redus la jumătate, ca şi numărul participanţilor din acest an, Festivalul Internaţional „Zile şi Nopţi de Literatură”, avînd ca principal organizator Uniunea Scriitorilor din România (USR), s-a desfăşurat, la Neptun şi Mangalia, între 11 şi 16 iunie. Aflată sub semnul crizei economice mondiale, care nu a ocolit nici breasla scriitorilor, cea de-a VIII-a ediţie a acestei manifestări de anvergură a fost pe punctul de a nu mai avea loc. Preşedintele USR, Nicolae Manolescu, a acordat un amplu interviu cotidianului „Telegraf”, în care şi-a exprimat speranţa că ediţia recent încheiată a festivalului nu a fost şi... ultima. Renumitul critic literar a vorbit, totodată, despre felul în care scriitorii autohtoni resimt efectele crizei internaţionale, întrevăzînd o perspectivă destul de sumbră asupra viitorului literaturii române, dacă această situaţie se va prelungi mai mult de un an.

Reporter: Anul trecut, la festival, s-a discutat despre viitorul literaturii, anul acesta, despre politică şi literatură. Cum vedeţi legătura dintre cele două domenii şi evoluţia acesteia, în următorii ani?

Nicolae Manolescu: Anul trecut, ne-am lămurit în ceea ce priveşte viitorul literaturii – vorba vine, pentru că nu ştiam că o să urmeze recesiunea şi viitorul literaturii este legat, între altele, de bani. A doua legătură a literaturii şi a viitorului ei este cu politica. Trăim într-o lume nu numai a politicienilor, ca să spun aşa, dar trăim într-o lume politică şi politicizată, cu atît mai mult cu cît peste tot au loc schimbări - noi sîntem, iată, după 20 de ani de la căderea comunismului -, într-o Europă care ne cuprinde şi pe noi, din nou, după atîta vreme. Nu se poate să nu fie o legătură. Întrebările acestea pe care le punem în fiecare an nu au neapărat un răspuns (n. r. prestabilit), dacă am şti răspunsul, probabil că nu le-am pune. Ele nu sînt retorice. Mi se pare constitutivă pentru literatură această legătură, iar acest lucru nu înseamnă că vom scrie poezie politică, roman politic sau eseu politic în exclusivitate, fără îndoială că nu, o să scriem şi romane de dragoste, şi eseuri pe teme morale sau de altă natură. Dar relaţia asta rămîne constitutivă, mai ales în lumea în care trăim. Am pus această întrebare (n. r. referitor la tema festivalului: legătura dintre literatură şi politică) pentru că m-am aşteptat ca răspunsurile să fie destul de diferite, dată fiind originea participanţilor la festival. Ei provin din ţări diferite, cu istorii diferite, cu un background complet altul decît al nostru, iar răspunsurile acestora sînt extrem de diverse.

Rep.: Se află literatura momentului, din România, sub influenţa politicului?

N. M.: Mai puţin decît ar fi fost, poate, de aşteptat şi mai puţin decît a fost în primii ani după ’90, cînd era mai marcată de evenimente politice. Pare să se fi detaşat, acum, profitînd de libertate. Cel puţin aşa mi se pare, dacă vorbim de literatura nouă.

Rep.: Se mai poate vorbi, în zilele noastre, despre independenţa scriitorului?

N. M.: Există o independenţă... relativă a scriitorului. În primul rînd, dată fiind criza, editurile încep să aibă probleme şi, în consecinţă, scriitorii nu îşi mai găsesc debuşeuri, nu mai primesc bani, Uniunea Scriitorilor din România nu mai încasează taxa de timbru sau o încasează într-o măsură mai mică. Consecinţele sînt destul de alarmante, în acest moment, chiar şi pentru independenţa scriitorului, pentru că, în momentul de faţă, nimeni nu ştie ce ar trebui să scrie, ca să se publice şi să se vîndă. Nu mai „merge” acum nici ceea ce era „la modă” imediat după ’90, tot ce era foarte politic şi privea trecutul comunist, tot ce era, oarecum, mai... slobod, din punct de vedere al descrierilor cu tentă sexuală. Sînt edituri care, de pildă, au încercat să facă serii de romane poliţiste şi asta i-ar fi stimulat şi pe scriitorii români să scrie romane poliţiste, pentru că, surprinzător, stăm foarte prost la capitolul acesta. Dar nu a „mers”. Deci, este foarte greu ca scriitor, în acest moment, să ştii cum poţi să îţi asiguri independenţa, începînd cu cea financiară.

Rep.: Care ar fi una din temele preferate de publicul cititor, în momentul de faţă?

N. M.: Nu cred că ar fi... Temele acestea nici nu se discută la talk-show-uri, colegii noştri de acolo aduc în atenţie problemele lor, care cred ei că interesează pe toată lumea.

Rep.: Cum vedeţi viitorul literaturii, în vreme de criză?

N. M.: În vreme de criză, destul de... sumbru. Cel puţin pentru moment, nu cred că există o perspectivă luminoasă. Nu ştim cît durează această criză, un an, doi, trei cum zic unii. Ca toate crizele, ea poate fi suportată, dacă nu se lungeşte prea tare, dacă, Doamne fereşte, depăşim un an - doi, în condiţiile acestea va fi foarte complicat. Riscă să falimenteze editurile, publicaţiile culturale nu mai au suport, nu mai găsim sponsori, nu mai dă nimeni niciun ban. Pînă acum, mai luam bani de la vreo bancă... Nu mă întrebaţi cum am obţinut banii pentru această manifestare (n. r. Festivalul „Zile şi Nopţi de Literatură”).

Rep.: La ce sumă s-a ridicat bugetul ediţiei din acest an a Festivalului Internaţional „Zile şi Nopţi de Literatură”?

N. M.: La cîteva miliarde de lei vechi. Există un număr de sponsori, parteneri media care ne ajută şi din punctul acesta de vedere, există fondurile noastre, ale uniunii, taxa de timbru şi celelalte de care, vrem nu vrem, ne folosim şi în principiu, ar trebui să aibă şi alte destinaţii, nu numai să le cheltuim pe aşa ceva. Am redus formatul la jumătate, faţă de anii trecuţi, am limitat preţurile biletelor de avion pentru invitaţii străini care vin, i-am rugat să se înscrie într-un anumit barem, cum ar fi 300 de euro pentru Europa, 700 pentru SUA, ca să nu ne... trezim, ca în alte dăţi, că trebuie să decontăm bilete de mii de euro, toate în ultimul moment. Aşa că le-am pus această condiţie. De obicei, aceste lucruri nu se plătesc, eu am decis să plătim, este a treia oară cînd facem asta, dacă nu le plăteşti, nu poţi să ai pretenţia să îţi vină şi invitaţii, pentru că cei mai mulţi dintre cei care vin aici nu sînt oameni bogaţi. Nu chemăm doar laureaţi ai Premiului Nobel, ci şi scriitori obişnuiţi. Avem nevoie de ideile lor, dar ei nu au mijloace.

Rep.: Se poate spune despre festivalul din acest an că a fost o ediţie de criză?

N. M.: Da. Din fericire, am făcut-o, la un moment dat, eram într-o asemenea situaţie de lipsă de surse încît eram cît pe ce să nu o facem. Să nu uităm că premiile sînt acordate de Ministerul Culturii şi Primăria Municipiului Mangalia, care, la rîndul lor, sînt afectate de bugetele limitate. Au fost multe lucruri care ne-au luat prin surprindere, oarecum şi primul impuls, acum şapte - opt luni, cînd am demarat acest proiect, a fost să nu îl mai facem, să sărim peste un an. Apoi am zis că este păcat, abia am apucat să facem şapte ediţii, aceasta este a VIII-a şi am făcut-o. Speranţa este să nu fie ultima ediţie.

Rep.: Mai este utilă, în aceste condiţii, organizarea unui asemenea festival?

N. M.: Eu spun că este utilă, pentru că fiecare domeniu, cum este şi al nostru, de pildă, are problemele specifice, pe care, dacă nu le pui în dezbatere, dacă nu le pui pe masă, ca să spun aşa, dacă nu le faci publice, nu există. Ca să dovedim că existăm şi noi, ne creăm niste forme de existenţă publică şi poate, în felul acesta, auzindu-se de noi, se vînd şi cărţile.