Îmi trec, acum, prin minte cîteva dintre calităţile şi particularităţile candidatului independent la preşedinţie. Mă refer la independentul cu gura, pentru că, în realitate, să fim serioşi… De unde şi pînă unde a devenit dumnealui un candidat independent! Hai, bre, las-o moartă că măcăne! Am citat din opera lui Donald răţoiul. Pot scrie chiar un îndreptar pentru domnul Băsescu. Dacă este necesar, un ghid al independentului pîrît. Îi spun aşa ca să fac economie de ghilimele. La prima vedere, independentul trebuie să semene cu un individ slab de înger. La orice întrebare, indiferent de domeniul abordat, foloseşte un singur răspuns. Clasicul “Îhî”. Practic, în campania electorală, i se cere să se lepede de conţinutul deocheat al politichiei. Modelul ideal este cel al personajului neprihănit, virgin, suav şi inocent. Dacă se poate, la poză, cu degetul în gură. Se recomandă şi tablourile biblice cu îngeraşi. Trebuie să recunosc, la noi, independenţii reprezintă o specie rară. O să-i cadă greu prezidentului perioada de pruncie. Pînă acum, era învăţat să asculte pasul de defilare al tuturor partidelor. Din cînd în cînd, pe unele, cu PD-L în frunte, le chema la raport. Îşi vîra coada peste tot. Acum, în calitate de independent, trebuie să o ţină deasupra cazanului cu smoală. E greu să supravieţuiască fără o intrigă pe zi. E musai să candideze ca independent. Pe post de frînari, lucrătorii pedelişti au depanat legea cu pricina. Nu cumva să nu poată domnul preşedinte să nu poftească la un nou mandat! Nu zicea dumnealui că nu se grăbeşte să-şi anunţe candidatura? Aiurea! Băiatul ăsta nu are două vorbe la un loc! Esteticienii din PD-L se ocupă de imaginea sa ca independent. Peste cîteva zile, îi întorc spatele formal. Chemat la reconstituiri politice, prezidentul o să-şi bage mîna în foc pe motiv că nu-l cunoaşte pe Boc! Da, e drept, a auzit de Muc cel Mic cocoţat pe calul lui Ştefan cel Mare. Asta e cu totul altceva! Regula de bază a independentului ţine de proprietăţile caracteristice usturoiului. Indiferent cît mănîncă, ce anume?, nu trebuie să recunoască, precizez, mort sau copt, că-i miroase gura! Ca apolitic, pentru că asta încearcă domnul Băsescu să ne convingă că este, nu trebuie să-i pută, cum zic proletarii lipsiţi de filonul intelectual, urma, care, se ştie, scapătă turma. În continuarea regulei de bază, prezidentul poate mînca, fără reţinere, fără fiţe, cît usturoi vrea. Secretul succesului este asigurat de damful de trandafiri din gură. Ca atare, mai multă prudenţă în timpul cuvîntărilor populiste şi guriste. Usturoiul nu ţine loc de promisiuni. Dacă dă nas în nas cu PD-L, prezidentul trebuie să mimeze un “bîşti d-acilea” cît mai natural. Maximă atenţie la jocul de scenă. Ca să pară căt mai natural, independentul este obligat să simuleze greaţa faţă de politică. În aceste condiţii, se recomandă cura de lămîi pe stomacul gol. Dacă îi prezintă cineva poza mică a lui Boc, se recomandă faţa strepezită. Îi propun modelul de faţă acră provocat de întrebările puse de ziarişti pe tema afacerilor derulate de fratele său.