În fiecare an, la 14 februarie, îndrăgostiții din întreaga lume își oferă bomboane de ciocolată, flori și cadouri, toate acestea în numele Zilei Îndrăgostiților cunoscută și ca ziua Sfântului Valentin. Aproximativ 150 de milioane de felicitări sunt trimise cu această ocazie și din acest motiv Ziua Îndrăgostiților este considerată a doua mare sărbătoare populară după Crăciun, potrivit www.history.com.

Originea acestei sărbători a îndrăgostiților nu este nici astăzi clară, existând doar legendele care înconjoară cu mister această zi și care îl au în centrul lor pe Sfântul Valentin. Una dintre legende spune că Valentin a fost preot în Roma, în secolele II-III. Acesta, în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270), ar fi ajutat tinerii, creștini sau păgâni, să se căsătorească. Împăratul roman era convins că bărbații ar fi soldați mult mai buni, dacă nu ar fi avut logodnice sau soții, de aceea a interzis căsătoriile. Tânărul preot, dimpotrivă, susținea că mariajul este parte din planul lui Dumnezeu și unul dintre scopurile acestei vieți. Astfel, a continuat să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii. În momentul în care secretul său a ajuns la urechile împăratului, acesta a fost închis și condamnat la moarte, fapt care s-a petrecut la 14 februarie 269. Aceeași legendă spune că Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului. Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o ''De la al tău Valentin''. De aici a rămas obiceiul de a trimite în această zi mesaje de dragoste.

Pe de altă parte, alte legende susțin faptul că această zi este sărbătorită la începutul lunii februarie, deoarece în această perioadă avea loc sărbătoarea romană Lupercalia. Evenimentul se desfășura în jurul datei de 15 februarie și cinstea fertilitatea, pe Faunus, zeul roman al agriculturii, dar și pe Romulus și Remus, fondatorii Romei.

Abia la sfârșitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, când a fost executat Valentin, să-i poarte numele și să fie dedicată martiriului său. Sfântul Valentin, oficial cunoscut ca Sfântul Valentin al Romei, a existat ca persoană, fiind comemorat la 14 februarie, în calendarul romano-catolic. Martirul a fost înmormântat într-un cimitir de pe Via Flaminia, în zona de nord a Romei, fiind ridicată, atunci, și o biserică.Deși spun povești diferite, toate legendele care au circulat îl descriu pe Valentin ca pe o figură eroică, devenind în Evul Mediu unul dintre cei mai populari sfinți în zona anglo-saxonă. Totodată, în aceeași perioadă, se credea că ziua de 14 februarie este ziua în care un nou anotimp își face simțită prezența, natura revenind la viață, începând sezonul în care păsările își căutau perechea. Această credință s-a suprapus peste Ziua Sfântului Valentin, care a devenit ''sfântul patron al îndrăgostiților''.

Până în jurul anului 1375, când poetul medieval Geoffrey Chaucer a scris în ''Parliament of Foules'' despre această zi ca fiind ziua în care ''orice pasăre își alege perechea'', celebrări ale acestei sărbători a dragostei nu au fost consemnate niciunde, precizează sursa citată mai sus.

Urările îndrăgostiților transmise prin viu grai erau foarte populare în anii Evului Mediu, însă ''valentinele'' scrise de mână au apărut după anul 1400. Cea mai veche scrisoare de acest gen, care există și astăzi, este un poem scris în 1415, către soția sa, de Charles, duce de Orleans închis în turnul Londrei, capturat în urma Bătăliei de la Agincourt. Felicitarea face parte dintr-o colecție de manuscrise ce află la Biblioteca britanică din Londra, se menționează pe site-ul www.history.com. Câțiva ani mai târziu, se pare că regele Henric al V-lea a angajat un poet, pe numele John Lydgate să compună o felicitare a îndrăgostiților pentru Catherine de Valois.

Nu se cunoaște cum a evoluat obiceiul în timp, dar tradiția modernă a apărut în special în Statele Unite, când americanii au început trimiterea de ''valentine'' scrise de mână pe la începutul anului 1700. În 1840, britanica Esther A. Howland a început comercializarea primelor felicitări realizate în masă, una dintre acestea aflându-se expusă la British Museum. Felicitările create de Howland erau niște mici opere de artă, acestea fiind realizate din dantelă adevărată, panglici și imagini colorate.

De-a lungul timpului, tehnologia și cadourile simple sau extravagante au înlocuit treptat ''valentinele'' scrise de mână. Unii îndrăgostiți aleg modul clasic -acela de a trimite o felicitare, fie ea și electronică sau un cadou ce conține bomboane de ciocolată, fructe sau bijuterii, iar alții aleg să-și petreacă această zi invitându-și partenerul la un restaurant select sau aleg ceva cu totul inedit, cum ar fi o plimbare cu balonul sau o excursie în doi într-un loc special. Alți tineri hotărăsc să-și unească destinele în această zi.

Ziua Îndrăgostiților se sărbătorește în întreaga lume sub diferite nume, dar și în alte zile, fapt ce ține, cu alte cuvinte, de unicitatea fiecărei țări. În America Latină, Sfântul Valentin este cunoscut sub numele de Ziua Iubirii și a Prieteniei. În Brazilia este celebrată pe 12 iunie, cu o zi înainte de Sfântul Anton, patronul căsătoriei. În zona asiatică, Ziua Îndrăgostiților a devenit extrem de populară creând noi tradiții în China, Japonia, Republica Coreea, Singapore, unde cel mai popular cadou este ciocolata.

După 1990, românii au început să sărbătorească Ziua îndrăgostiților fiind atrași de dinamica cu care se celebra în Occident această zi. În folclorul românesc există ziua de 24 februarie, când se sărbătorește Dragobetele, zeul tinereții în Panteonul autohton, patron al dragostei și al bunei dispoziții.