Casele de modă Chanel şi Dior ar putea fi nevoite să schimbe compoziţia unor parfumuri celebre, cum ar fi No. 5 şi Miss Dior, ca urmare a unor noi reglementări ale Comisiei Europene, ce vizează protejarea consumatorilor de alergii. Cele două parfumuri, două dintre cele mai populare din lume, conţin muşchi, un ingredient care ar putea fi interzis în baza unor noi legi. În prezent, casele de parfumuri încearcă cu disperare să sintetizeze aroma care dă parfumurilor nota lemnoasă.

Chanel No. 5, aflat pe piaţă de 93 de ani, este parfumul cel mai bine vândut, cu o sticlă vândută la fiecare 30 de secunde. Chanel şi Dior lucrează în prezent la versiuni modificate, din componenţa cărora vor lipsi moleculele de atranol şi chloroatranol, considerate de UE ca potenţiali alergeni. Noile cerinţe de etichetare vor impune, de asemenea, ca produsele să fie etichetate complet şi să includă avertismente legate de alergeni, în acelaşi mod ca medicamentele, ceea ce ar putea creşte costurile parfumurilor. În 2012, un raport consultativ a recomandat limitarea severă a utilizării a 12 ingrediente considerate piloni ai industriei parfumurilor de lux, cum ar fi citralul din uleiul de lămâi şi mandarine; cumarina din boabele de tonka şi eugenolul din uleiul de trandafir. Cu toate acestea, doar trei ingrediente, citralul, atranolul şi chloroatranolul, sunt în prezent susceptibile a fi interzise, în cazul celorlalte nouă urmând să aibă loc cercetări pentru a vedea dacă, în cantităţi mici, pot fi tolerate.

Industria parfumurilor s-a plâns de faptul că şi modificări mici în compoziţia produselor sale ar putea afecta radical mirosul acestora şi vânzările. UE plănuieşte, de asemenea, să interzică HICC, o moleculă sintetică cunoscută, ce reproduce mirosul lăcrămioarelor. La rândul lor, casele de modă Hermes şi Guerlain se pregătesc pentru noile norme UE prin schimbarea progresivă a formulelor. Un proiect de propunere în acest sens ar putea fi înaintat statelor membre până în luna august, iar în următoarea lună, o versiune finală ar urma să fie trimisă spre examinare Consiliului European şi Parlamentului European, care au la dispoziţie trei luni pentru a se opune.