Industria uşoară românească se află, de cîţiva ani, pe un trend descendent, specialiştii susţinînd că situaţia este îngrijorătoare. “Este regretabil faptul că producţia industrială de textile, îmbrăcăminte-încălţăminte scade, în fiecare an, cu 7 şi 8%”, a declarat, ieri, preşedintele executiv al Federaţiei Patronale a Industriei Uşoare (FEPAIUS), Aurelienţu Popescu. Potrivit datelor prezentate de Popescu, în primul semestru al acestui an, producţia industrială a scăzut cu 8,1%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. “Ce este mai grav este faptul că în ultimii doi ani şi jumătate, de cînd a început căderea sectorului nostru, industria uşoară a cunoscut o scădere cumulată de aprox. 35%”, a completat Popescu. România nu stă bine nici la exportul produselor textile-pielărie, întrucît s-a redus cu aprox. 2,1%, în timp ce importurile au crescut cu 14,5%. În opinia specialiştilor, acest aspect este îngrijorător, întrucît industria uşoară contribuia, pînă în acest an, la diminuarea deficitului comercial al România. Se pare, însă, că acest sector îşi va aduce şi el “aportul” la adîncirea balanţei de plăţi externe.

Cel mai grav este faptul că, dacă în anii trecuţi, industria uşoară cunoştea o diminuare a producţiei, din acest an s-a confruntat şi cu reducerea numărului de angajaţi. Numai în primul semestru, numărul salariaţilor s-a redus cu 9,1%, iar acest trend se pare că va continua pînă la sfîrşitul anului. “Pentru prima dată în ultimii doi ani şi jumătate, în industria încălţămintei s-a înregistrat o reducere a personalului, ceea ce înseamnă că şi acest sector a început să dea semne de oboseală”, a subliniat preşedintele executiv al FEPAIUS. Din cele aprox. 1.400 de fabrici de încălţăminte existente în România, 98% îşi desfac produsele pe piaţa externă. “Este adevărat că foarte multe produc în lohn, dar am ajuns să plîngem şi după acest lohn, întrucît aducea un aport valutar la balanţa de plăţi a României. În plus, exista forţă de muncă angajată, nu erau în şomaj, iar avantajul competitiv în exporturile realizate de noi, atunci cînd vin străinii să încheie contracte pe produse de îmbrăcăminte şi încălţăminte a dispărut din cauza creşterilor salariale”, a completat Popescu. Din datele Ministerului Economiei şi Finanţelor reiese că, în primele şase luni ale acestui an, s-a înregistrat o reducere substanţială a aportului valutar pe care îl asigura industria de textile-pielărie la balanţa de plăţi. Dacă în primele şase luni ale anului trecut, aportul valutar se situa la aprox. 1,2 miliarde de euro, diferenţa dintre importuri şi exporturi s-a adîncit enorm în primul semestru, coborînd la 270 de milioane de euro. “Scăderea este fantastic de mare, dar asta este realitatea. Dacă ar fi singurul sector care ar merge prost în România, nu am zice nimic, dar ne împăcăm şi noi cu acest gînd. Mai dureros este faptul că foarte multe fabrici mari se restructurează şi se închid. Marii producători nu mai sînt interesaţi de piaţa internă, din cauza concurenţei neloiale a produselor din import, în special a celor din China. În acest an, importurile de îmbrăcăminte s-au dublat faţă de anul trecut, ridicîndu-se la 128%”, a concluzionat Popescu. În ceea ce priveşte consumul anual de îmbrăcăminte pe cap de locuitor a fost, în 2006, de 76 de euro, comparativ cu 95 de euro în Bulgaria, 1.225 de euro în Franţa, 1.224 de euro în Italia sau 1.200 de euro în Grecia.