Infrastructura din mediul rural, la „pământ”

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Infrastructura din mediul rural, la „pământ”

Administrație 07 Septembrie 2011 / 00:00 927 accesări

PREA PUŢINE STRĂZI ASFALTATE Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă administraţiile publice locale din mediul rural este lipsa infrastructrii rutere. Potrivit unui studiu comandat de Asociaţia Comunelor din România şi realizat printr-o firmă specializată în statistică, doar 29% dintre străzile de la sate sunt asfaltate, 35% sunt pietruite, iar 32% au rămas la stadiul de pământ, în timp ce 2% sunt betonate şi tot atât au piatră cubică. Tot la capitolul drumuri, fiecare comună este străbătută de 60 - 80 de km de drumuri, cu următoarea structură: drumuri europene 1%, drumuri naţionale 5%, drumuri judeţene 15%, străzi 32%, drumuri comunale 18%, şi drumuri vecinale 29%. Studiul, finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional privind Dezvoltarea Capacităţii Administrative, mai indică faptul că 11% dintre comune încă nu au definitivat inventarierea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat, ceea ce reprezintă imposibilitatea valorificării bunurilor domeniale. În ceea ce priveşte suprafaţa totală medie a comunelor, aceasta variază de la 100 - 120 de hectare până la 42.000 de hectare, suprafaţa medie fiind de 7.000 de hectare. De asemenea, intravilanul comunelor poate ajunge până la 3.000 de hectare. Studiile asupra traficului rutier indică faptul că mai puţin de jumătate dintre comunele româneşti au elaborate studii de trafic, iar în jumătate din comune se apreciază că sistemul de indicatoare rutiere este neadecvat. Tot la nivelul traficului rutier, din cele peste 3.600.000 de autovehicule înscrise în circulaţie în România, doar 30% sunt în mediul rural. La nivelul infrastructurii feroviare, 55% dintre comune au gară sau haltă pe teritoriul lor, localităţile fiind tranzitate în medie de nouă trenuri/zi.

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ, ÎN DIFICULTATE O mare problemă la nivelul comunelor reprezintă lipsa unor Planuri Urbanistice Generale (PUG), mai mult de jumătate dintre PUG-urile existente având peste 10 ani şi nu au fost actualizate, în pofida recomandărilor din legislaţie. În medie, în anul 2010 autorităţile locale de la nivelul comunelor au eliberat 50 de certificate de urbanism şi 32 de autorizaţii de construire, observându-se că, în ultimii 3 ani, media acestor autorizaţii a fost în scădere. Relaţia administraţie publică – cetăţeni reprezintă punctele importante pentru comunităţile rurale. Astfel că, într-un an, la şedinţele consiliilor locale de comune participă în medie 50 de cetăţeni (alţii decât consilierii locali). În 70% dintre comune s-au organizat în 2010 adunări publice. Studiul mai indică faptul că doar 30% dintre comune au realizat, în ultimii trei ani, un sondaj privind identificarea problemelor locale şi doar 55% dintre primării au un site propriu, iar multe dintre acestea sunt neadecvate sau nefuncţionale.

PERSONALUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ Numărul mediu de angajaţi în aparatul de specialitate de la nivelul comunelor este de 21. Se constată însă că 12% din comune au maximum 10 angajaţi, în medie existând un angajat la 170 de locuitori. În ceea ce priveşte structura pe statute, funcţionarii publici reprezintă 44% şi personalul contractual 56%. 6% sunt funcţionari publici de conducere, 50,5% din personal sunt femei şi 49,5% bărbaţi. În prezent, numai 9% din angajaţi au vârste sub 30 de ani; cei mai mulţi, 66%, având vârsta între 30 şi 50 de ani. 25% dintre angajaţi au peste 50 de ani, iar vârsta medie a personalului este de 38 de ani. În fine, spaţiul util mediu disponibil pentru o primărie este de 200 mp, ceea ce înseamnă că un angajat din aparatul de specialitate al primarului unei comune dispune de mai puţin de 10 metri pătraţi.



12