Dacă va fi păstrat ritmul actual de dezvoltare, infrastructura rutieră de transport din România va ajunge la acelaşi nivel ca în Europa de Vest în aproximativ 130 de ani. Aceasta este concluzia unui studiu al companiei de consultanţă A.T. Kearney, care a arătat că, avînd o rată anuală de creştere a investiţiilor alocate infrastructurii de 30% pînă în 2012, România are cea mai dinamică piaţă de construcţii de drumuri din regiune, fiind urmată de Rusia şi Slovacia, care şi-ar putea majora sumele destinate infrastructurii cu 25% şi, respectiv, 20% pe an în următorii patru ani. Totuşi, rata mare de creştere se explică mai mult prin fondurile mici alocate în anii trecuţi decît prin fondurile care vor fi investite în viitor. „Chiar dacă piaţa românească va creşte cu 30% pe an pînă în 2012 şi piaţa din Polonia va creşte doar cu 11%, sumele investite anul trecut de Polonia în infrastructura rutieră sînt de 4,5 ori mai mari decît cele alocate în România în acest sector. Dacă se menţine rata de 30% de creştere din acest sector, România va avea nevoie între 130 şi 150 de ani pentru a ajunge la standardele Europei de Vest ale infrastructurii rutiere”, a declarat consultantul A.T. Kearney, Iulian Cîrciumaru. Densitatea drumurilor în România este de patru ori mai mică faţă de alte state din Europa de Est şi Centrală şi de 14 ori mai mică faţă de densitatea din ţările dezvoltate. Astfel, România prezintă o atractivitatea ridicată pentru investiţiile în infrastructura rutieră. Atractivitatea pieţei locale a crescut considerabil datorită faptului că Guvernul a alocat 10 miliarde de euro pentru investiţiile publice în infrastructură în 2009 şi de faptul că UE a pus la dispoziţia României 3,4 miliarde de euro, care pot fi accesaţi cu proiecte pentru dezvoltare. Potrivit A.T. Kearney, în ultimii ani, a existat o diferenţă mare între ce au spus politicienii că vor face pentru infrastructură şi ce s-a facut în realitate. “Diferenţa nu a fost cauzată de lipsa fondurilor sau de lipsa cererii pentru o infrastructură mai bună din partea populaţiei. Adevărul este că România nu şi-a făcut temele pentru a atrage fonduri UE şi investitori privaţi. Autorităţile nu au fost în stare să dezvolte şi să realizeze proiecte interesante şi parteneriate publice private”, a spus Cîrciumaru. În pieţe mature, precum Marea Britanie sau Franţa, parteneriatele publice private reprezintă finanţarea standard pentru proiectele de infrastructură rutieră şi alte utilităţi, însă în România aceste tipuri de parteneriate sînt ca şi inexistente. În timp ce patru mari jucători europeni de pe piaţa construcţiilor de drumuri caută oportunităţi de dezvoltare în Europa Centrală şi de Vest, din 51 de proiecte mari de infrastructură publicate pe site-ul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, doar două sînt finanţate prin concesiuni. “România va fi atractivă pentru investitorii străini doar dacă va investi masiv în infrastructură. Pentru aceasta are nevoie să îşi dezvolte infrastructura omogen, în toată ţara. Astfel, resursele din Bucureşti şi alte cîteva oraşe care au atras majoritatea fondurilor, vor fi supraevaluate, cum s-a întîmplat în ultimii ani. Acest lucru va face investitorii să caute oportunităţi în alte ţări”, a declarat, preşedintele companiei de consultanţă, Michael Weiss.