Fosta ostatică a gherilelor FARC a dat asigurări, cu ochii în lacrimi, duminică seară, că regretă că a cerut statului columbian despăgubiri de 6,9 milioane de dolari pentru că a fost răpită şi spune că nu va merge mai departe de un simplu demers de reconciliere. ”Încă de la început, în cazul meu am decis împreună cu avocaţii că nu vom depune plângere împotriva statului columbian”, a declarat Betancourt pentru televiziunea Caracol din Columbia. Ea a adăugat că, în cazul în care reconcilierea extrajudiciară nu va aduce rezultate, nu va merge mai departe cu demersurile jurdice. Ingrid Betancourt a intervenit la televiziunea columbiană de la New York, la două zile după ce s-a anunţat că a depus o cerere adresată statului columbian în care estimează că ar trebui să i se plătească ei şi familiei sale 13 miliarde de pesos (circa 6,9 milioane de dolari) ca despăgubiri morale şi financiare pentru cei şase ani de captivitate în mâinile FARC. Statul este responsabil, susţine Betancourt, pentru că i-a asigurat insuficient securitatea la 23 februarie 2002, când gherilele Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia (FARC, de orientare marxistă) au răpit-o în plină campanie pentru alegerile prezidenţiale.

Această cerere înaintată de Betancourt a declanşat un val de indignare în Columbia, în condiţiile în care ostatica a fost eliberată în urma unei operaţiuni militare riscante, la 2 iulie 2008. Vicepreşedintele Francisco Santos a spus despre demersul lui Betancourt că este ”premiul mondial pentru nerecunoştinţă”. ”Niciodată, niciodată nu m-am gândit să-i atac pe cei care m-au eliberat”, a declarat Ingrid Betancourt, abţinându-se să nu plângă, la capătul unui lung interviu în care jurnalistul interlocutor, o vedetă a televiziunii columbiene şi un prieten foarte apropiat al fostei ostatice, s-a arătat foarte dur. Anterior, fosta ostatică a dat lungi explicaţii pentru motivele care au determinat-o să facă acest demers. Fosta candidată la alegerile prezidenţiale din 2002 a explicat apoi de ce consideră că forţele de ordine i-au neglijat asigurarea securităţii. ”Mi-au luat gărzile de corp. Dacă statul considera că era aşa periculos, ar fi trebuit să mi le lase şi dacă se considera că e cu adevărat periculos, ar fi trebuit să mă blocheze la postul de control şi să nu mă lase să merg acolo”, a spus ea, referindu-se la drumul din departamentul Caqueta din sud-est, unde o aştepta gherila. Întrebată despre un document pe care l-ar fi semnat în acea zi şi în care spunea că foloseşte pe propriul risc această rută periculoasă, Betancourt a spus mai întâi că nu îşi aminteşte, apoi a dat asigurări că a semnat doar un text referitor la asigurarea maşinii care o transporta şi care aparţinea statului.

Ingrid Betancourt, în vârstă de 48 de ani, dur criticată de mai mulţi foşti tovarăşi de captivitate, într-o carte scrisă de fostul său soţ, Juan Carlos Lecompte, va scoate, în septembrie, propria carte în care povesteşte versiunea sa asupra răpirii. Cartea e intitutlată ”Chiar şi tăcerea are un sfârşit”.