Pentru a ”n”-a oară, medicii de familie trag un semnal de alarmă autorităților țării, expunând cu lux de amănunte absolut toate problemele lor, dar explică și care sunt consecințele în cazul în care nu este luată vreo măsură urgent. Ei au arătat ce s-a întâmplat de-a lungul timpului, cum, de la un total de peste 14.000 de medici de familie în 1999, s-a ajuns la doar 11.200. De asemenea, din 2004 şi până în prezent au ieşit din sistem 11,5% dintre cabinete, iar media de vârstă a medicilor este de peste 55 de ani. Anual termină rezidenţiatul doar circa 150 de medici de familie, care, majoritatea, pleacă în ţări unde sunt corect recunoscuţi şi plătiţi. Peste 400 de localităţi din ţară duc lipsă de peste 500 de medici de familie. ”Suntem la un pas de desfiinţare, iar Legea salarizării va definitiva acest proces”, susține, într-o scrisoare adresată oficialilor țării, unul dintre medicii de familie.

Medicina de familie, care ar trebui să fie în prima linie în sistemul de sanitar, care ar trebui să fie piatra de temelie a Sănătății, s-ar părea că este dată la o parte de autoritățile statului. Cel puțin așa reiese din afirmațiile medicilor de familie. Pentru a ”n”-a oară, medicii de familie trag un semnal de alarmă autorităților țării, expunând cu lux de amănunte absolut toate problemele lor, dar explică și care sunt consecințele în cazul în care nu este luată vreo măsură urgent. Ei au arătat ce s-a întâmplat de-a lungul timpului, cum, de la un total de peste 14.000 de medici de familie în 1999, s-a ajuns la doar 11.200, în prezent. De asemenea, din 2004 şi până în prezent au ieşit din sistem 11,5% dintre cabinete, iar media de vârstă a medicilor este de peste 55 de ani. Anual termină rezidenţiatul doar circa 150 de medici de familie, care, majoritatea, pleacă în ţări unde sunt corect recunoscuţi şi plătiţi. Peste 400 de localităţi din ţară duc lipsă de peste 500 medici de familie. ”Suntem la un pas de desfiinţare, iar Legea salarizării va definitiva acest proces”, susține, într-o scrisoare adresată oficialilor țării, unul dintre medicii de familie, Cătălin Petrencic, medic în comuna Mănăstirea, jud. Călărași. Scrisoarea întreagă este redată mai jos. Oficialii Societății Naționale de Medicina Familiei (SNMF) și Federației Naționale a Patronatelor Medicilor de Familie (FNPMF) se solidarizează cu medicul de familie care a adresat, pe 11 iunie, o scrisoare deschisă președintelui și prim-ministrului României. ”Atragem atenția de câțiva ani asupra nevoii de schimbare de strategie în sistemul de sănătate, prin dezvoltarea Asistenței Medicale Primare și punerea accentului pe pacient, care trebuie să se afle în centrul sistemului de sănătate și căruia trebuie să i se asigure accesul nemijlocit și nediscriminatoriu la asistență medicală. Cei care pot asigura asistența medicală în orice colț al României sunt medicii de familie. Cu toate acestea, de ani de zile constatăm că medicii de familie nu sunt o prioritate a niciunui decident, ba chiar constatăm cu îngrijorare că măsurile luate sistematic vizează distrugerea acestui segment”, potrivit medicilor de familie. Din acest motiv, ei au anunțat public că se solidarizează cu scrisoarea deschisă a colegului lor, care pornește de la proiectul noii legi a salarizării pentru a demonstra, dacă mai era nevoie, cum în scurt timp România va rămâne fără medicina de familie.

IATĂ SCRISOAREA ADRESATĂ OFICIALILOR ȚĂRII

”Domnului președinte Klaus Iohannis, domnului prim-ministru al României, Sorin Grindeanu: În 1999 s-a anunţat că în România a avut loc “cea mai mare şi reuşită privatizare”: Asistența medicală primară a “fost privatizată”, a fost scoasă din sistemul bugetar şi la peste 14.000 de medici de familie li s-au pus cărţile de muncă în braţe, li s-au concesionat cabinetele - majoritatea neavând autorizaţie sanitară de funcţionare, adică erau ruine - medicii au fost obligaţi să preia şi cărţile de muncă, şi obligaţiile a peste 30.000 de asistente şi li s-a spus, tacit, “descurcaţi-vă, din ceea ce câştigaţi, asiguraţi asistența medicală primară”! Că ne-am dorit sau nu, că ne-a plăcut sau nu, am pornit la un drum greu şi anevoios în a fi şi medici, şi manageri ai unei activităţi pe care am învăţat-o din mers. Sursa principală de finanţare a fost şi este Contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate. De-a lungul anilor am trăit pentru a ne organiza cabinetele, pentru a ne desfăşura activitatea. An după an a trebuit să mai adăugăm câte o piedică în calea celor două activităţi. An după an, în loc să mergem spre mai bine, pe ambele paliere ale activităţii noastre ne-am afundat tot mai mult. Au fost piedici care, în loc să ne ducă înainte, ne afundau tot mai mult. Acum noua Lege a salarizării ne desfiinţează şi ca manageri, dar şi ca profesie. Acum suntem în situaţia: Să falimentăm ca mod de organizare, dar și ca medici, arătându-ni-se că nu suntem consideraţi medici. La pag. 68 din lege scrie: „Art 10 (1) Salariile individuale ale personalului contractant din cabinetele medicale individuale, organizate conform OG 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din asistența medicală primară şi ambulatorie de specialitate se stabilesc prin negociere şi nu pot fi mai mici decât salariile de bază pe funcţii, grade şi trepte profesionale, stabilite corespunzător vechimii în muncă prevăzute pentru unităţile clinice. (2) Reprezentantul legal al cabinetelor medicale din asistența medicală primară şi ambulatorie de specialitate care au pe lista proprie un număr mai mic de 1.000 asiguraţi, sau în cazul în care nivelul veniturilor realizate nu permite încadrarea personalului contractual cu normă întreagă, poate dispune încadrarea cu fracţiuni de normă“. Suntem singura profesie liberală care funcţionează în sistem privat căreia statul îi impune salariu obligatoriu angajaţilor săi. Nici contabililor, notarilor, avocaţilor, inginerilor nu li se impune să aibă pentru angajaţii lor un salariu obligatoriu. Numai nouă, medicilor de familie. Să trec peste obligativitate, ca mod de funcţionare aberantă a unui mod de abordare a problemei, dar nu pot accepta ideea că din contractul pe care un medic/cabinet îl are cu Casa de Asigurări nu are venitul necesar pentru a acorda acest venit unei asistente, iar medicul nu are venitul corespunzător gradului său din sistemul bugetar. Dacă impui un salariu pentru asistentă, trebuie să ai în vedere şi venitul corespunzător al medicului! Or, salariul mediu brut al unei asistente, din grilă, este 4.444 lei. Dacă adăugăm contribuţiile şi impozitul, costurile totale se ridică la 5.455 lei. Dacă medicul este medic primar, el ar trebui să aibă şi el un venit corespunzător gradului său din sistemul clinic aşa cum scrie în Legea salarizării, adică, în medie, 14.815 lei. Dacă la acestea adăugăm un minim de 4.600 lei cheltuielile de funcţionare ale cabinetului, înseamnă că venitul cabinetului ar trebui să fie de minimum 24.870 lei. Este o sumă fantastică, pe care nici un cabinet de medicină de familie în România, indiferent de numărul de înscrişi, nu o are. Un cabinet de medicină de familie cu medic primar şi 1.000 de asiguraţi înscrişi are un venit mai mic de 10.000 lei. Din ce vor susține medicii de familie această obligativitate impusă de Legea salarizării? Ce se va întâmpla cu cabinetele de medicină de familie? Vor funcţiona doar pentru salariul asistentei şi cheltuieli de funcţionare? Şi medicul din ce trăieşte? În lege se face referire doar la salariul obligatoriu pe care trebuie să-l asigurăm asistentului, dar, pentru că noi suntem consideraţi privaţi, deşi desfăşurăm activitate de asistenţă medicală publică, pe tarife obligatorii, impuse, nu se face referire şi la venitul nostru ca medici. Oare noi, medicii de familie, nu suntem şi noi medici? Munca noastră nu este şi ea muncă de medic? Dacă pentru asistenţii noştri sunt impuse ca obligatorii nişte salarii, de ce nu se are în vedere ca şi veniturile noastre - ceea ce rămâne după ce se scad toate cheltuielile de funcţionare ale cabinetului - să fie la nivelul pregătirii şi responsabilităţilor noastre, adică ale medicilor din unităţile clinice? Personal sunt de acord cu creşterea salariilor medicilor şi asistentelor. Este un lucru bun care trebuia făcut de mult timp, dar nu sunt de acord cu lipsa de consideraţie la care suntem supuşi noi, medicii de familie. Acest mod de abordare a activităţii cabinetelor de medicină de familie va duce la închiderea cabinetelor, la desfiinţarea acestei specialităţi, cu repercusiuni deosebit de grave asupra sistemului de asistenţă medicală din România. Am pornit în 1999 a fi peste 14.000 de medici de familie şi tot atâtea cabinete şi am ajuns astăzi să fim doar 11.200. Din 2004 şi până în prezent au ieşit din sistem 11,5% dintre cabinete. Media de vârstă a medicilor este de peste 55 de ani. Anual termină rezidenţiatul doar circa 150 de medici de familie, care, majoritatea, pleacă în ţări unde sunt corect recunoscuţi şi plătiţi. Peste 400 de localităţi din ţară duc lipsă de peste 500 medici de familie. Suntem la un pas de desfiinţare, iar Legea salarizării va definitiva acest proces. Fac apel la dumneavoastră să analizați situaţia prezentă şi viitoare a Asistenţei medicale primare şi să ne sprijiniţi în demersurile noastre de a rezolva această problemă: fără o finanţare corespunzătoare a Asistenţei medicale primare, cabinetele de medicină de familie vor intra în faliment. Am fi primul stat din UE care rămâne fără baza sistemului de asistenţă medicală: Medicina de familie”, semnează dr. Cătălin Petrencic, medic primar MG/MF, Mănăstirea - Călăraşi.

La Constanța, se află în relație contractuală cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate 391 de medici de familie, constatându-se o scădere a numărului de medici de la an la an.