2 decembrie 2042. „Gata, s-a rezolvat”, spune instalatorul, un pic nervos, căci l-am chemat în a doua zi de Zi Naţională, fiesta care se întinde acum pe durata unei săptămâni, în cinstea performanţei economice extraterestre din 2024, când PIB-ul a crescut cu 2.436,97%, pe fondul debutului exporturilor de aur de la Cariera Internaţională de Metale Preţioase de la Roşia Montană. „Ce s-a întâmplat”, întreb oarecum amuzat de faptul că am chemat totuşi un instalator, în condiţiile în care salariul minim în România a ajuns acum la 11.243 euro pe lună, fiind cel mai mare din UE2, o alianţă teritorial-economică din care fac parte România şi alţii, şi aş putea să îmi schimb robineţii şi conductele în fiecare zi. Instalatorul nu aude, căci încă mai meştereşte, aşa că dau drumul la televizor, ca să văd parada militară. Acum multă vreme, România folosea încă tancuri din al Doilea Război Mondial şi avioane second-hand, aruncate la gunoi de ruşi sau americani. În prezent, ruşii folosesc ce am aruncat noi după Marea Curăţenie din 2031 (să zicem doar că, după Curăţenie, România s-a „albit”). Dacă am vrea, am merge peste americani şi ne-am Mississippi pe ei, dar nu facem asta, pentru că, între timp, America s-a mexicanizat de tot şi cu fraţii noştri cu sânge latin nu ne certăm. La tribuna din faţa Arcului de Triumf urcă premierul Emil Boc 7. După cum o spune chiar numele, este a şaptea variantă a androidului EB 1, creat în 2015, după ce România a aderat cu succes la zona euro şi politicienii şi-au dat seama că un premier mai bun decât Emil nu vom avea niciodată. N-are mare lucru de anunţat - PIB-ul creşte, FMI ne-a cerut un nou împrumut, Germania ne roagă în genunchi să amplasăm noul corp al fabricii de nave spaţiale Dacia lângă Berlin şi alte nimicuri. Între timp, instalatorul şi-a terminat treaba. „Deci, ce-a fost”, întreb eu din nou. „Ah, o nimica toată. S-a înfundat conducta, căci s-a pus miere naturală în lapte şi s-a zaharisit”.