Astăzi este 1 septembrie. Pentru cei mai mulţi dintre români este doar începutul unui weekend ca oricare altul. Pentru credincioşii creştin-ortodocşi practicanţi este începutul anului bisericesc. Pentru amatorii de mondenităţi este ziua nunţii fiIcei mezine a preşedintelui României. Pentru lumea politică este prima apariţie în public a lui Traian Băsescu, după revenirea la Cotroceni. Pentru calendarul nostru este, cel puţin teoretic, prima zi de toamnă, deoarece, din punct de vedere strict calendaristic, vara s-a încheiat ieri, chiar dacă, astronomic vorbind, ea va mai dura până în 21 septembrie, adică până la echinocțiul de toamnă, când ziua şi noaptea sunt egale pentru o singură zi. În mod normal, editorialul de faţă s-ar fi putut încheia în acest punct...

Ceea ce mă face să mai lungesc textul cu vreo câteva rânduri este întâmplarea de vineri, care a adus Biserica Ortodoxă Română în prim planul ştirilor de seară. După cum au aflat cei mai mulţi, probabil, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a dispus schimbarea mobilierului din biserica unde se oficiază sâmbătă nunta fetei preşedintelui român şi, în egală măsură, o operaţiune amplă de curăţenie în sfântul lăcaş. Eu nu am decât puţine întrebări retorice! Oare cât de servil faţă de puterea lumească poate fi un patriarh? Pentru credincioşii de rând, ce ar fi venit la o slujbă obişnuită, biserica era suficient de curată şi mobilierul era în stare suportabilă? Dacă Traian Băsescu ar fi avut astăzi statutul de preşedinte demis s-ar mai fi deranjat BOR să facă atâta tapaj? Restul e tăcere...