Autoritatea de Concurenţă a desfăşurat, în ultimii ani, o serie de seminarii care vizează promovarea legislaţiei în domeniul concurenţei în rîndul mediului de afaceri, universitar, dar şi juridic. În acest sens, Consiliul Concurenţei a organizat, ieri, în staţiunea Mamaia, seminarul “Autoritatea de concurenţă şi instanţele judiciare-parteneri în aplicarea dreptului concurenţei la nivel comunitar şi naţional”, care a atras peste 30 de judecători şi reprezentanţi ai diferitor instituţii publice. “Constatăm că, de acum înainte, vor exista cazuri ce urmează a fi judecate de către instanţele judiciare şi nu de autoritatea de concurenţă. În astfel de situaţii, autoritatea de concurenţă va putea fi solicitată în calitate de amicus curiae (n.r. - punct de vedere de specialitate) cu privire la cazurile înregistrate în instanţă”, a declarat inspectorul de concurenţă coordonator, Ioan Bădică, din cadrul Inspectoratului de Concurenţă Constanţa. În opinia sa, există două aspecte importante: primul se referă la solicitarea instanţei adresată Autorităţii de Concurenţă a unui punct de vedere, în calitate de specialist în materie de concurenţă, iar al doilea aspect se referă la faptul dacă acest punct de vedere se doreşte a fi o analiză amplă a cazului aflat pe rolul instanţei (situaţie în care Autoritatea va putea prelua speţa şi, în urma unei investigaţii, va lua o decizie, ceea ce înseamnă că speţa iese din sfera instanţelor judiciare).

Cum legislaţia românească în domeniul concurenţei şi ajutoarelor de stat este armonizată cu cea europeană, reprezentanţii Consiliului Concurenţei spun că instanţele, chiar de la nivelul Judecătoriilor, ar putea fi sesizate de către agenţii economici cu plîngeri de natura unor despăgubiri pentru afectarea afacerilor în plan concurenţial. “Judecarea plîngerilor se va face de către instanţele naţionale, care vor da şi soluţia prin pronunţare. Totodată, instanţele mai pot fi sesizate şi cu privire la amenzile contravenţionale date agenţilor economici de către Consiliul Concurenţei. Aici sînt incluse amenzile în cuantum de pînă la 1% din cifra de afaceri pentru nefurnizarea la termen a informaţiilor sau documentelor solictate de noi ori pentru furnizarea de date incomplete sau eronate. Pentru a judeca în mod corect, instanţele de judecată trebuie să cunoască legislaţia concurenţei şi să vadă care au fost motivaţiile acelor sancţiuni”, a completat Bădică. Prezent la eveniment, preşedintele Curţii de Apel Constanţa, Nicolae Stanciu, a explicat că reprezentanţii Consiliului Concurenţei sînt cei mai autorizaţi, conform legii, să pună în discuţie o serie de probleme de mare actualitate. Din punctul de vedere practic, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti, însă la Constanţa nu au existat sesizări pe linia amenzilor contravenţionale sau cu celelalte aspecte de autorizare pe care le dă judecătorul delegat, atunci cînd au loc o serie de investigaţii punctuale. Stanciu a mai arătat că atunci cînd judecă un litigiu, instanţa are nevoie de un punct de vedere de specialitate, astfel încît “instituţia amicus curiae poate avea un rol covîrşitor în raport cu celelalte probe în luarea unei decizii. Prin comparaţie, are rolul unei expertize, care pusă în contradictoriu şi bine argumentată, are un rol fundamental, chiar hotărîtor uneori, în pronunţarea unei hotărîri legale şi temeinice”.

Agentul economic, mai viclean decît statul

În virtutea dorinţei de a obţine profit, agentul economic are, uneori, tendinţa de a fi mai superficial în privinţa unei legi mai puţin cunoscute. Întotdeauna, agentul economic este mult mai inventiv şi mult mai dinamic decît statul. Nu este vorba numai despre România, ci despre orice al stat din lume. El este cel care se adaptează la fiecare lege care apare, urmărind acelaşi scop: profitul. “Dacă în primii doi-trei ani de la apariţia legii concurenţei, agenţii economici întocmeau documente pentru anumite înţelegeri pe piaţă, acum ei ajung la înţelegeri mutuale care sînt foarte greu de dovedit”, a declarat vicepreşedintele Consiliului Concurenţei, Alexe Gavrilă.

În opinia sa, instanţele sînt dispuse să acorde credit autorităţii de concurenţă în urma unei investigaţii şi decizii de sancţionare, însă manifestă o tendinţă de a solicita dovezi directe. “Eu îi dau dovezi indirecte pe baza unei analize economice derulate în decursul a doi-trei ani şi, în urmărirea preţurilor raportate la costuri, eu văd că există o practică concertată, în sensul că atunci cînd a crescut una, de fapt, cresc toate în aceeaşi zi. La nivelul Comunităţii Europene, dovezile indirecte dovedite prin analiză sînt luate în considerare de instanţele europene, în timp ce la noi există teama de a da sentinţa numai pe dovezi indirecte, chiar dacă ele sînt relevante”, a explicat Gavrilă. Potrivit legislaţiei concurenţei, înţelegerile tacite sînt fapte sancţionabile, însă, spune Gavrilă, “instanţele de judecată manifestă o reţinere în pronunţarea unei sentinţe din cauza lipsei unei dovezi directe”.