Potrivit unui proiect de normă a Băncii Naţionale a României (BNR) referitoare la prevenirea şi combaterea spălării banilor, instituţiile financiare nebancare (IFN) ar putea fi nevoite să elaboreze programe proprii de cunoaştere a clienţilor şi politici clare de acceptare a acestora. Programul de cunoaştere a clientelei va trebui să corespundă naturii, mărimii, complexităţii şi activităţii IFN şi să fie adaptat la gradul de risc asociat categoriilor de clienţi pentru care societatea prestează servicii financiare, se arată în proiect, supus dezbaterii pînă la sfîrşitul lunii august. Programul trebuie să cuprindă o serie de elemente, printre care şi proceduri de identificare a clientului, activităţi de monitorizare a operaţiunilor derulate în scopul detectării tranzacţiilor suspecte şi procedura de raportare a acestora, sau programe de pregătire a personalului în domeniul cunoaşterii clientelei. De asemenea, IFN trebuie să elaboreze politici de acceptare a clientului, prin care să stabilească cel puţin categoriile de clientelă pe care instituţia îşi propune să le atragă, tipurile de produse şi servicii care pot fi furnizate fiecărei tipologii de clienţi, procedurile graduale de acceptare a clientelei stabilite.

Documentele elaborate trebuie să includă şi o descriere a categoriilor de clienţi cu un grad de risc potenţial mai ridicat decît nivelul mediu acceptat de către instituţia financiară nebancară. În cazul în care reprezentanţii IFN consideră că beneficiarul real al serviciului oferit este altul decît solicitantul, trebuie să ceară completarea unei declaraţii în care clientul să declare identitatea beneficiarului real. Clientul va trebui să completeze o declaraţie precum cea menţionată anterior şi dacă sînt desfăşurate operaţiuni cu numerar, a căror valoare depăşeşte echivalentului în lei a 10.000 de euro sau dacă relaţiile cu IFN se desfăşoară numai prin corespondenţă. IFN trebuie să asigure o revizuire periodică a informaţiilor referitoare la clienţi şi să realizeze o actualizare permanentă a evidenţelor. În funcţie de evoluţia relaţiei cu fiecare client, instituţiile financiare nebancare vor proceda la reîncadrarea acestora în categoriile corespunzătoare. În situaţia în care nu pot fi obţinute informaţiile solicitate sau în cazul în care se constată ulterior că informaţiile furnizate de client nu corespund realităţii, IFN va lua măsurile necesare pentru încheierea relaţiilor cu clientul respectiv şi, după caz, va raporta despre aceasta autorităţilor competente, se arată în proiect. O altă obligaţie a IFN va fi de monitorizare a activităţii clientului prin urmărirea tranzacţiilor efectuate de acesta, indiferent de tipul operaţiunii şi unităţile teritoriale ale instituţiei prin acestea sînt derulate. Programul de monitorizare trebuie să prevadă un nivel corelat cu gradul de risc asociat diferitelor categorii de clienţi. IFN trebuie să păstreze toate evidenţele referitoare la identitatea clienţilor şi la relaţia cu aceştia cel puţin cinci ani după încheierea rapoartelor comerciale. În termen de trei luni de la data intrării în vigoare normei menţionate, IFN vor adopta şi vor implementa programe de cunoaştere a clientelei.