Amplele manifestări închinate „poetului nepereche” s-au închinat sâmbătă seară, cu două evenimente artistice organizate concomitent: la Teatrul „Oleg Danovski” (spectacolul omagial „Dintre sute de catarge”) şi la Teatrul de Stat („160 de ani împreună cu Mihai Eminescu”).

Actorul Eusebiu Ştefănescu, maestrul de ceremonii al manifestării găzduite de Teatrul de Stat, şi invitaţii săi - actorul Dorel Vişan şi interpreţii de muzică folk Maria Gheorghiu şi Mircea Bodolan - le-au oferit celor prezenţi un spectacol unicat şi electrizant care, cu siguranţă, va ocupa un loc special în sanctuarul lor afectiv.

Manifestarea a stat sub semnul emoţiei, fiind conceput nu doar ca un dialog al poeziei, muzicii şi artei dramatice. Mai presus de orice, evocarea Eminescu de la Teatrul de Stat s-a desfăşurat ca un dialog, dincolo de timp şi spaţiu, între „poetul nepereche”, Mihai Eminescu, şi „poetul necuvintelor”, Nichita Stănescu. Spectacolul pe care Eusebiu Ştefănescu l-a pregătit, inspirat fiind de publicul din sală, a avut menirea de a-l readuce în actualitate pe Eminescu, acolo unde îi este locul. „Asa cum însuşi Eminescu spunea, spiritele mari sunt contemporane cu orice prezent!”, a precizat marele actor Eusebiu Ştefănescu, care a reuşit, prin momentul pe care l-a realizat, să transmită emoţie, să stingă şi să reaprindă „dorul de Eminescu”. Eusebiu Ştefănescu, care l-a cunoscut pe Nichita Stănescu, fiind „martor la poezia de har, când poezia se naşte”, a specificat că acest spectacol a fost conceput ca „o apropiere între doi mari poeţi, Mihai Eminescu care este şi părintele şi copilul limbii române, pentru că din limba română s-a născut şi Nichita Stănescu, care descinde din limba lui Eminescu fără să fie influenţat de acesta. Influenţele pot fi reciproce. Şi Nichita poate să-l influenţeze pe Eminescu din prezent pentru că altfel îl citeşti pe Eminescu după ce-l citeşti pe Nichita Stănescu”. Astfel, actorul a reuşit să creeze o imagine vie a lui Eminescu, aşa cum era cea pe care i-o purta, în suflet, „poetul necuvintelor”.

În cadrul spectacolului, renumitul actor Dorel Vişan, cel care „gândeşte şi simte poezia”, cum l-a definit Ştefănescu, a recitat monologul lui Decebal din piesa de teatru omonimă a lui Mihai Eminescu. Un alt moment emoţionant, iniţiat de actorul Ştefănescu, a fost rostirea, la unison, a „Rugăciunii” lui Eminescu, iar mai apoi pe cea a lui Nichita Stănescu.

Cei patru artişt - Eusebiu Ştefănescu, Dorel Vişan, Maria Gheorghiu şi Mircea Bodolan - şi-au îndeplinit menirea: aceea de a transmite inefabilul emoţiilor şi al Marii Arte, iar aplauzele cu care au fost răsplătiţi au demonstrat că misiunea lor de a-l aduce pe Eminescu în actualitate şi-a atins scopul. Acum, generaţiilor tinere, şi nu numai, le rămâne datoria să-l citească şi să-l recitească pe Eminescu, pentru a-i înţelege geniul poetic şi actualitatea operei sale care răzbate veacurile. „Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie pentru a 160-a oară şi se va naşte în fiecare an, ca o dovadă, ca o formă inalterabilă a demnităţii noastre româneşti”, a conchis Eusebiu Ştefănescu.