Într-un gest de orgoliu, de infatuare, de maximă aroganță, dar și de maximă imprudență, Sorin Ovidiu Vântu a lansat pe piață faimoasa expresie: ”Întăriți-vă statul!”. Se întâmpla după ce Traian Băsescu semnalizase ferm ”Statul sunt eu!”. Și după ce, același Sorin Ovidiu Vântu, l-a susținut logistic și financiar pe Mircea Geoană în confruntarea acestuia cu Traian Băsescu pentru mandatul prezidențial. Traian Băsescu nu l-a iertat. Nici statul nu l-a iertat. Cu atât mai mult statul confundat cu sistemul. Statul subteran. Vântu înfundă pușcăria. Și a fost introdus pe faimosul ”culoar al morții”.

Voi lămuri expresia din titlu. Sorin Ovidiu Vântu a fost un avertizor. În niciun caz însă un avertizor de integritate. Când a rostit propoziția faimoasă ”Întăriți-vă statul!”, este posibil să se fi gândit la faptul că legile și instituțiile se dovediseră, până în acel moment, neputincioase în fața mega-infracționalității care atacase la rădăcină România. Un sistem creat de Ion Iliescu, cu sprijinul unei părți din fosta Securitate și a unor politicieni la vârf, pentru a-și adjudeca agresiv și ostil o parte cât mai importantă din avuția națională. Poate că asta a vrut Vântu să sugereze. Sau poate a făcut trimitere la Traian Băsescu și la sistemul de corupție pe care acesta l-a creat, mult mai sofisticat decât cel pentru care Ion Iliescu și-a asigurat paternitatea. Sau poate că Vântu și-a bătut pur și simplu joc de autoritățile statului. Sugerând că sunt neputincioase în fața lui. Pentru că acest om are și o dimensiune megalomanică. Cum-necum, Băsescu a reușit, utilizându-și presa aservită, să pună accentul asupra ultimei ipoteze. Și așa a rămas.

Pare simplu. Sorin Ovidiu Vântu și-a bătut joc de sistem, iar sistemul l-a lovit în moalele capului. În acest scenariu, Băsescu scapă cu fața curată. Nu el este statul, nu el a fost vizat, nu el s-a răzbunat. Dar nu e chiar atât de simplu.

Sorin Ovidiu Vântu înfundă pușcăria pentru o pedeapsă cumulată de 10 ani de închisoare, cum a stabilit Tribunalul București făcând un calcul în conformitate cu legea, dar în realitate de 11 ani de închisoare după cum ulterior a hotărât Curtea de Apel. Prima infracțiune pentru care SOV a fost trimis după gratii este un șantaj pe care l-ar fi exercitat asupra lui Sebastian Ghiță, cu care se afla într-o dispută privind proprietatea asupra trustului Realitatea Media, care dispunea și de proprietatea Realitatea TV. După câțiva ani de la condamnarea sa definitivă, în timp ce-și ispășea pedeapsa în Penitenciarul de maximă siguranță Rahova, opinia publică a aflat chiar de la Sebastian Ghiță un fapt stupefiant. Și anume că șantajul a fost o înscenare. Săvârșită de Ghiță cu concursul doamnei Laura Codruța Kovesi, la acea dată personificând puternicul braț înarmat al Parchetului General al României. Iar înscenarea a fost pusă la cale pentru ca Sebastian Ghiță, considerat un intim al doamnei Kovesi și parte a statului subteran, să poată pune mâna pe televiziune. Ceea ce s-a și întâmplat. Neconstrâns de nimeni, Sebastian Ghiță, după ce a intrat în conflict cu o parte a statului subteran care s-a rupt în două, a mărturisit public, în mai multe rânduri, acest lucru. A avut acest autodenunț vreo consecință?

Într-un stat normal la cap, deîndată, Parchetul General ar fi trebuit să se autosesizeze și să solicite instanței un recurs în beneficiul legii. Pentru că dezvăluirea lui Sebastian Ghiță demonstra că un om fusese condamnat pe nedrept. Nu s-a întâmlat nimic. Laura Codruța Kovesi era încă la butoane, în calitate de șefă a Direcției Naționale Anticorupție. Dar și după ce Kovesi a plecat, tot nu s-a întâmplat nimic. Pentru că statul subteran a continuat și continuă să funcționeze.

Apoi Vântu a mai fost condamnat o dată. Știu în ce circumstanțe. Dar nu am argumente la fel de temeinice pentru a afirma că și în acest caz a fost vorba tot de o înscenare. Iar pentru demersul editorial de față este puțin important, până la urmă, în ce măsură Vântu e vinovat și a meritat să fie aruncat în temniță. Pentru că, de fapt, eu mă refer aproape exclusiv la ”culoarul morții”.

La fel cum există - și s-a demonstrat acest lucru - culoare ale statului subteran în Justiție, prin care sunt vizate diferite persoane, în general oponenți ai Puterii momentului cărora li se deschid dosare penale din te miri ce și apoi sunt dați pe mâna unor judecători dinainte aleși și niciodată trași la sorți, pentru a fi condamnați exemplar, astfel încât toți ceilalți adversari să tremure - și acest lucru a fost demonstrat prin mii de dezvăluiri - la fel există și ”culoare ale morții”, utilizate în cazuri extreme. Cum a fost în cazul lui Dan Adamescu, al judecătorului Stan Mustață, al diplomatului Silviu Ionescu, al fostului ofițer SRI Sorin Crivăț și așa mai departe. Fiecare dintre aceștia, și exemplele pot continua, prin ceea ce știau, deveniseră extrem de periculoși pentru supraviețuirea statului suberan. Și, sub diverse aparențe, au fost lichidați. Literalmente. Nu au fost executați cu un glonț, nu au fost ghilotinați, nu au fost spânzurați, nu au fost înjunghiați ci au fost eliminați prin mijloace ceva mai subtile. Dar nu îndeajuns de subtile.

Cu scuzele de rigoare pentru familia lui Sorin Ovidiu Vântu, afirm acum, cât se poate de răspicat, că și acesta a fost împins pe un ”culoar al morții” și este pe cale să fie lichidat. Mai mult decât atât, are loc a treia tentativă. Prima tentativă s-a consumat în cel de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu, când Vântu, sub anchetă fiind, pentru falsul șantaj împotriva lui Sebastian Ghiță, a primit interdicție de a părăsi România. Și puțin a lipsit ca din acest motiv să moară. Infirm fiind din copilărie, căzuse și își făcuse praf un genunchi, contactase o infecție extrem de periculoasă și, întrucât suferise mai multe by-passuri, pentru că și inima omului este în pioneze, a solicitat să-i fie permisă o operație la genunchi laViena, în clinica în care fusese operat și la inimă. Pentru că medicii austrieci au refuzat să facă această operație în România, invocând lipsa aparaturii necesare. I s-a refuzat acest drept elementar. Mai mult decât atât, Elena Udrea, aflată atunci pe cai mari, parteneră a lui Traian Băsescu, a și făcut o afirmație publică referindu-se la Sorin Ovidiu Vântu: Să-i fie țărâna ușoară”. Al doilea moment critic s-a petrecut relativ recent când, la fel cum s-a întâmplat cu diplomatul Silviu Ionescu, și el devenit extrem de incomod pentru sistem, a contactat în același penitenciar Rahova ”de maximă siguranță” o pneumonie severă. A avut zile. Dar în continuare se află pe ”culoarul morții” și nu se știe ce șanse va mai avea.

Vinovat sau nevinovat, sau mai mult sau mai puțin vinovat, fapt este că în conformitate cu decizia Curții de Apel București, la începutul lui decembrie 2019, Sorin Ovidiu Vântu a fost propus de către comisia prezidată de un judecător de drepturi și libertăți de la penitenciarul Rahova pentru eliberare condiționată. Constatând că a întrunit toate condițiile pentru aceasta. Și cauza a ajuns la Judecătoria Sectorului 5 București. Acolo s-a petrecut un fapt incredibil, încă nemotivat de judecător. Solicitarea de eliberare condiționată a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a mai întâmplat și în cazul altora, numai că termenul în care penitenciarul și Sorin Ovidiu Vântu ar putea face o nouă solicitare a fost amânat, oameni buni, luați-vă de cap, pentru sfârșitul anului 2020.

Nu este deloc exclus ca, peste câteva zile, lui Sorin Ovidiu Vântu, un om infirm, cu inima în pioneze, făcut praf după tuberculoză, să i se amputeze degetele de la un picior. Pentru că tot în penitenciarul de maximă siguranță a contactat o infecție.

Și acum îi rog să răspundă pe toți cei care invocă de dimineața până seara statul de drept, uitând cu desăvârșire de domnia legii. Este sau nu este Sorin Ovidiu Vântu plasat într-un ”culoar al morții”? Și dacă da, până la urmă cine va răspunde dacă avertizorul va fi lichidat? Și o dată cu el, toate informațiile pe care le deține Vântu, inclusiv despre finanțarea frauduloasă a campaniei lui Traian Băsescu pentru primul mandat de președinte și pe care numai Dumnezeu știe de ce nu le dezvăluie publicului larg.