Guvernul conservator ungar, condus de Viktor Orban, doreşte ca integrarea romilor la nivel european să fie una dintre priorităţile preşedinţiei ungare a UE. La nivel european există aproximativ zece milioane de romi, grupul minoritar cel mai numeros şi cel mai discriminat, conform rapoartelor Comisiei Europene şi Parlamentului European. Aproximativ două milioane de romi sunt în România, 800.000 în Bulgaria şi în Spania. În Franţa sunt 400.000 de persoane considerate romi sau nomazi, iar în Italia, aproximativ 140.000. Importante grupuri de romi trăiesc în Slovacia şi în spaţiul fost iugoslav. Romii sunt, la origini, un popor nomad, strămoşii lor plecând din nord-vestul Indiei, în secolul XI, fiind capturaţi şi vânduţi ca sclavi în Asia Mică. Fără un teritoriu delimitat, romii au fost supuşi unui proces forţat de sedentarizare, în Europa, în secolul al XVI-lea. În România, au fost sclavi până în 1856. Romii, consideraţi şi acum indezirabili în Europa, sunt în proporţie de 90% sedentari, confruntându-se cu un şomaj ridicat, cu sărăcie, nivel scăzut al şcolarizării şi o speranţă de viaţă mai scăzută cu 10-15 ani faţă de restul populaţiei europene. Romii luptă pentru recunoaşterea “genocidului uitat”, după ce 250.000 - 500.000 de romi, care erau consideraţi rasă inferioară, au fost masacraţi de nazişti, în al II-lea Război Mondial. În Ungaria, atacurile violente care i-au vizat pe romi în perioada 2008 - 2009 s-au soldat cu şase morţi, inclusiv un copil de 4 ani.
Premierul conservator şi populist Viktor Orban, care va prelua preşedinţia UE la 1 ianuarie, conduce Ungaria cu o mână de fier, ignorând recomandările opoziţiei şi ale FMI. După succesul electoral din aprilie, coaliţia condusă de Viktor Orban are o majoritate de două-treimi în Parlamentul de la Budapesta, putând lua, practic, orice decizie, inclusiv de modificare a Constituţiei. Iar reformele, adesea controversate, au continuat într-un ritm intens. În momentul ajungerii la putere, Ungaria tocmai evitase intrarea în colaps economic, graţie unui împrumut de 20 de miliarde de euro acordat de FMI, UE şi Banca Mondială. Una dintre primele iniţiative ale lui Viktor Orban a fost să meargă la Bruxelles pentru a încerca să negocieze condiţii mai flexibile. Budapesta s-a angajat să reducă deficitul la mai puţin de 3% în 2011. Viktor Orban încerca să îşi respecte promisiunea electorală de reducere drastică a impozitelor, însă UE a refuzat să acorde concesii. Nemulţumit, Orban a decis să reafirme “suveranitatea economică a Ungariei”, adoptând o serie de taxe extraordinare “de criză” în privinţa multinaţionalelor, în sectorul bancar, al telecomunicaţiilor şi energiei. În paralel, Orban a plasat apropiaţi ai săi în funcţii-cheie din cadrul unor instituţii care ar trebui să rămână independente - cum ar fi Curtea de Conturi, Oficiul procurorului general, Preşedinţia sau Organismul de supraveghere a instituţiilor financiare. Singura instituţie care a rezistat până acum a fost Banca Centrală şi preşedintele acesteia, Andras Simor. Însă, graţie modificării legislaţiei, Orban va putea influenţa şi politica monetară a acestei instituţii, un plan care a suscitat preocuparea Băncii Centrale Europene.
Opoziţia ungară speră că Bruxellesul va tempera avântul lui Orban. Recenta lege a presei a fost criticată dur de OSCE, care consideră că încalcă libertatea presei. Germania a reamintit că “Ungaria, în calitatea de ţară care va prelua preşedinţia UE, trebuie să asume o responsabilitate specială pentru imaginea întregii UE”.