De cîteva zile încoace se aude numai vocea lui Marian Miluţ. În postura de şef al ţărăniştilor, dar nu singurul, pentru că această funcţie este revendicată şi de alţii!, îl trage de mînecă pe Tăriceanu. Miluţ se dă de ceasul morţii ca să-i aducă aminte că nu a semnat protocolul prin care PNŢCD ar avea dreptul să-şi trimită candidaţii în cursa electorală pentru parlamentare. Premierul însă, ghinion pentru Miluţ şi ai lui!, este ocupat pînă peste cap cu cei de la Renault. Poate că a uitat de Miluţ, poate că l-a furat peisajul în trenul de Titu… Uneori, glasul roţilor de tren poate influenţa anumite decizii. În politică, atunci cînd eşti mic, eşti tratat ca atare. Contează foarte mult dacă ai un cuvînt de spus şi pe cine reprezinţi. Doar cu trecutul său în spate, fie el şi glorios, PNŢCD a ajuns un partid de duzină. Fără un prezent consistent, aproape că nu-l mai bagă nimeni în seamă. Doar liberalii, în momentele lor de nostalgie profundă. Dar şi aceştia, cînd se trezesc la realitate, realizează că frăţia cu ţărăniştii nu reprezintă pentru ei nicio halviţă. Pe ce chestie să le dai unor “intruşi” 30 de colegii, în condiţiile în care abia poţi satisface cerinţele propriei tale clientele politice! O fi Tăriceanu băiat bun şi milos, numai că alţii sînt mult mai pragmatici. De ce să-şi taie singuri craca de sub picioare? Doar ca să meargă în alegeri pe mîna moartă a PNŢCD? În politică, nu este loc pentru acte de caritate. În cazul de faţă, acordul încheiat între cele două formaţiuni politice îi avantajează doar pe oamenii lui Miluţ, pentru că liberalii sînt cei care trebuie să se sacrifice, renunţînd la 30 de colegii, fie vorba între noi, pentru o cauză moartă. De ce nu a semnat, pînă acum, Tăriceanu protocolul cu pricina? Poate că, în urma zdruncinăturilor de pe calea ferată, a revenit la realitatea politică a zilelor noastre. Poate că l-a trezit Puiu Haşotti, care a realizat că, în PNŢCD, nu ai, practic, cu cine să stai de vorbă! Cu Miluţ, Ciuhandu, Pavelescu sau cu Radu Sîrbu? Ştiţi ce se întîmplă cu copilul cu două moaşe…” Cu cine să încheiem un acord politic? Noi nu ştim care este conducerea lor legală!”, declara, zilele trecute, domnul Puiu Haşotti, vicepreşedinte PNL. E ca în “Stan şi Bran”! Chiar mai mult decît atît! Cu foamea-n gît, diverşi politicieni, care îşi fac tot felul de calcule meschine şi de conjunctură, nici nu se uită cu cine se înfrăţesc. Nu se interesează, cîtuşi de puţin, de identitatea şi zestrea celor cu care bat palma. Se lasă seduşi doar de firma luminoasă de afară sau de leopardul care vopseşte gardul. Măcar liberalii au scuza că au fost fermecaţi de trecutul eroic al veteranilor din PNŢCD! Că ei nu sînt în stare să-şi aleagă nici măcar un conducător ca lumea, acceptat de toţi membrii de partid, asta este o cu totul altă chestiune, care ţine de obrazul subţire… Oricum, la Constanţa, cu sau fără semnătura lui Tăriceanu pe protocol, zarurile au fost aruncate, lista PNL fiind închisă. Cu alte cuvinte, Tudorel Chesoi şi oamenii săi, încîntaţi să primească totul mură-n gură, au rămas pe afară. După cum se balansează Tăriceanu în decor, mă tem că PNL nu mai este interesat, pe bună dreptate, în opinia mea, de acest protocol mult descîntat. Dacă era o chestiune serioasă, cu siguranţă, l-ar fi semnat din prima. În felul acesta, e posibil ca încă o înţelegere politică, dintre cele făcute pe genunchi de broască, să eşueze lamentabil. În ce priveşte trocul dintre PD-L şi PRM, mariajul de conjunctură va fi de actualitate pînă la atingerea ţelului comun - amînarea şi chiar desfiinţarea votului uninominal. Băsescu şi partidul său de suflet sînt în găleată şi toarta e la Vadim. În cazul de faţă, PD-L nu a cedat niciun colegiu, PRM mulţumindu-se cu funcţia vizată de liderul său în Senat. Cine a semnat? În niciun caz prezidentul, care a învăţat bine lecţia asta încă de pe vremea cînd flota comercială nu dispăruse cu totul! O fi şi în PD-L vreun şogunel mai mititel! Înţelegerea pedelisto-peremistă reprezintă o formă organizată de tragere de timp în privinţa votului uninominal. Alţii spun că ar fi o strategie electorală cu Vadim Tudor pe post de “buldog” al lui Traian Băsescu. Oricum, deocamdată, PRM are de cine să se agaţe ca să treacă pragul electoral. Pedeliştii sînt şi iniţiatorii unei înţelegeri cu partidul şpriţ de vară al lui Becali. Pînă la acest moment, ea funcţionează la nivelul Primăriei Capitalei, unde consilierii PD-L şi PNG confecţionează tot felul de piedici pentru Sorin Oprescu, osul de peşte din gîtul lui Băsescu. Deloc întîmplător, primarul general al Capitalei este luat frecvent la ţintă de Vadim. Tema predilectă o reprezintă posibila candidatură a lui Oprescu la preşedinţie. Este exact ceea ce îl doare cel mai tare pe Traian Băsescu, care, într-o situaţie de urgenţă personală, e în stare să semneze un protocol şi cu dracul! Evident, pe genunchii acestuia şi pînă trece puntea.