Cine nu are un bătrân să-şi cumpere. Dacă bunicii sunt mai înţelegători, mai grijulii şi capabili să dea sfaturi bune, este pentru că inteligenţa emoţională se dezvoltă mult după vârsta de 60 de ani. Oamenii vârstnici sunt mai sensibili şi mai empatici decât adulţii tineri. Totodată, sunt mai înclinaţi să vadă latura bună a lucrurilor, chiar în situaţii stresante. Cercetătorii Universităţii Berkeley din SUA consideră că în ultima parte a vieţii devenim mai interesaţi de acea latură a interacţiunilor sociale legate de grija pe care şi-o poartă oamenii unii altora, iar evoluţia ne-a modelat sistemul nervos în acest sens, făcându-ne mai atenţi şi mai înţelegători faţă de emoţiile celorlalţi.

Într-un prim studiu, un număr de 144 de adulţi, aflaţi în cel de-al treilea, al cincilea şi al şaptelea deceniu de viaţă, au fost rugaţi să privească o suită de înregistrări video, unele neutre, altele triste sau chiar dezgustătoare. Apoi, li s-a cerut să adopte o atitudine detaşată şi obiectivă, să îşi stăpânească emoţiile şi să încerce să vadă latura bună a situaţiilor prezentate. Studiind reacţiile subiecţilor, cercetătorii americani au constatat că oamenii mai în vârstă sunt capabili să vadă partea bună a lucrurilor în mult mai mare măsură decât adulţii tineri, care tind, mai degrabă, să îşi îndepărteze atenţia de la lucrurile neplăcute.

Experienţă de viaţă. Într-un alt studiu, specialiştii americani au rugat 222 de participanţi, cu aceleaşi vârste ca în primul caz, să privească filme foarte emoţionante şi triste, în vreme ce electrozi ataşaţi de piele le măsurau reacţiile fiziologice. Rezultatele au arătat că oamenii vârstnici reacţionează mai profund la tristeţea celorlalţi. Au şi un grad de empatie mai ridicat, fiind capabili să resimtă emoţiile altora, ceea ce strânge legăturile afective cu cei din jurul lor.