După două-trei săptămâni de intense investigații, purtătorul de cuvânt SRI ne face o informare de o importanță cardinală. Legată de proveniența faimosului dispozitiv de interceptare montat în locuința ministrului de Interne Carmen Dan. Dezvăluirea este pe măsura dimensiunii, forței și competenței și, mai ales, bugetului celui mai inteligent serviciu dintre serviciile secrete ale României. În ce constă?

Domnul Marincea ne anunță că investigațiile au ajuns la un alt nivel. După atât de multe zile și nopți, în care presupun că agenții SRI au gândit neobosit, fiind ajutați de Ministerul de Interne și Procuratură, care sunt organe de investigații, ne comunică următoarele.

1). Dispozitivul de interceptare montat într-o priză din apartamentul închiriat de doamna Carmen Dan valorează doar 300 de euro, fiiind fabricat hăt demult, în 2009. Are și serie de fabricație.

2). Nu a existat un mandat de interceptare de siguranță națională. Ca atare, se înțelege, nu SRI a montat dispozitivul. A fost ridicat butucul de la ușă. Nu ni se spune de ce. Dar avem toate motivele să presupunem că scopul este acela de a se descoperi în viitor dacă pe respectivul butuc există sau nu semne de forțare.

Nu ne rămâne decât să felicităm pentru performanța sa deosebită Serviciul Român de Informații și să-i urăm, cu prilejul Anului Nou care se apropie, noi succese în activitate. Între timp, nimic nu ne împiedică să medităm la ceea ce se întâmplă în interiorul celui mai inteligent serviciu secret din România.

Așadar, un membru al Guvernului, care în plus mai este și ministru de Interne și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, a fost interceptat cu ajutorul unui dispozitiv montat la domiciliu. Este firesc ca în aceste condiții instituțiile statului, plătite la greu în acest scop, să se pună imediat în mișcare și cât se poate de competent și de profesionist să afle cine și de ce a spionat-o pe doamna Carmen Dan. Ceea ce aparent s-a și întâmplat. Dar iată cu ce rezultat. Că dispozitivul nu ar aparține SRI am aflat și ni s-a comunicat din prima clipă. Nu era deloc nevoie să cerceteze cineva timp de trei săptămâni. Dacă microfonul nu e pe inventarul SRI, treaba e clară. Cu atât mai mult cu cât are inscripționat numărul de fabricație, iar SRI nu a achiziționat niciodată așa ceva. Una la mână. Și faptul că dispozitivul este unul ieftin și costă numai 300 de euro îl știam de la bun început. Rezultă că SRI nu se încurcă cu asemenea microfoane ieftine. Mă întreb totuși câți bani cheltuie instituția pentru a plasa un asemenea dispozitiv în domiciliul miilor de teroriști și spioni pentru care a solicitat și a primit mandate de siguranță națională. Asta nu ne-ar putea spune și nouă domnul Marincea? Ce înseamnă preț mic și ce înseamnă preț corect în materie de interceptare? Următorul lucru pe care ni l-a comunicat SRI după atâta amar de timp ar fi putut fi și el cunoscut instantaneu. Că a existat sau nu a existat un mandat de siguranță națională pe numele doamnei Carmen Dan. Iată că nu a existat. Dar nu se știa de la bun început? Sau aceste mandate nu sunt niciunde înregistrate și centralizate? Poate că ele stau alandala prin diverse birouri și fișete și au tebuit deschise toate pe rând, timp de trei săptămâni, pentru ca, în final, nedescoperindu-se niciunul, instituția, cu inteligența care o caracterizează și care, în definitiv, îi definește activitatea, să fi concluzionat că asupra doamnei Carmen Dan nu a planat vreun asemenea mandat. În fine, noutatea noutăților este că a fost luat la puricat butucul. Ca și când acest lucru nu ar fi trebuit fi făcut, dacă nu chiar în prima clipa, măcar în primele cinci minute de la descoperirea microfonului. Era la mintea cocoșului că fie doamna Carmen Dan, fie cineva din familie care are acces nelimitat în apartamentul acesteia, fie cineva din afară putea pătrunde și monta dispozitivul. Dacă butucul este sau nu forțat trebuia să se știe de la bun început. Iată așadar cum o banală anchetă – senzațională doar pentru că vizează un ministru de Interne membru în CSAT – a bătut pasul pe loc și iată cum, în același timp, tam-nesam, SRI a simțit nevoia, crezându-ne de-a dreptul tâmpiți, să ne demonstreze contrariul. Oare de ce? Totul lasă impresia adevărului absolut al zicalei conform căreia ”Cine se scuză se acuză”. La mai mare!