Problema interceptărilor dispuse în timpul urmăririi penale efectuate de procurori ar putea fi rezolvată printr-un proiect de Ordonanţă de Urgenţă al Ministerului Justiţiei (MJ), pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedură Penală şi pentru implementarea altor acte normative. Conform acestui proiect, metodele speciale de supraveghere sau cercetare se dispun şi dacă urmărirea penală este începută „in rem“, adică faţă de fapte, şi nu faţă de persoane. Cu alte cuvinte, procurorul poate dispune interceptări în cazurile în care primeşte plângeri ce vizează infracţiuni săvârşite de persoane necunoscute. În cadrul acestor interceptări, anchetatorul poate asculta mai multe persoane, fără să înceapă urmărirea penală împotriva lor, iar după ce adună dovezi incriminatoare, îi înştiinţează pe suspecţi că sunt urmăriţi penal. Ministrul Victor Ponta a anunţat că Executivul va aproba, miercurea viitoare, mici ajustări la Codul de Procedură Penală care vor clarifica şi problema interceptărilor, pe baza unei centralizări ce va fi prezentată pe site-ul MJ. “La problema interceptărilor, lucrurile stau în felul următor: mandatele de ascultare pe siguranţă naţională nu s-au modificat în niciun fel, Legea 51/1991 le prevede în continuare. În al doilea rând, în baza Codurilor actuale, există şi s-a introdus acea prevedere de a se face interceptările după ce se începe urmărirea penală, adică exact cum a dispus Curtea Constituţională printr-o decizie din 2009. În măsura în care există o propunere pe care eu o consider de natură să rezolve interpretarea diferită, ca să se poată începe urmărirea penală faţă de fapte şi nu faţă de persoane, atunci toate lucrurile se rezolvă”, a spus Ponta. El a adăugat că este “o prostie” să spui că noul Cod protejează infractorii.

COMPETENŢE NOI Pe de altă parte, acelaşi proiect dă competenţă Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) pentru o serie de infracţiuni indiferent de calitatea persoanei, “dacă în cauză, indiferent de numărul infracţiunilor concurente, s-a produs o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 500 000 de euro”. Infracţiunile vizate de această prevedere sunt furtul, tâlhăria, pirateria, abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor, bancruta simplă, bancruta frauduloasă, gestiunea frauduloasă, înşelăciunea, înşelăciunea privind asigurările, deturnarea licitaţiilor publice, exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile şi delapidarea.