Nu-i observăm, câteodată, la tot pasul pentru că nu pot da glas bucuriei, tristeții, nemulțumirii, furiei, veseliei. Persoanele surde sau hipoacuzice trăiesc zilnic drama izolării și lipsei de comunicare cu ceilalți. Și nu este vorba de câteva persoane. Vorbim despre mai bine de 23.000 de surzi sau hipoacuzici, la nivelul întregii țări - conform datelor prezentate de Asociația Surzilor din România. Dintre aceștia, aproape 2.000 sunt copii. Care este soluția scoaterii acestor oameni din tăcere și izolare? Interpretul de limbaj mimico-gestual. V-am povestit, cu altă ocazie, ce reprezintă acest limbaj pentru persoanele cu deficiență de auz, iar de atunci ne-am interesat cum ar fi posibil ca noi, ceilalți, să-i ajutăm pe acești oameni. Astfel, am aflat că prezența unui interpret este esențială pentru un surd în relaționarea acestuia cu absolut toate instituțiile, în mai toate aspectele vieții cotidiene.

De exemplu, la Constanța, la 745 de persoane cu deficiențe de auz, există un singur interpret autorizat și doi interpreți neautorizați. „Oricine poate deveni interpret dacă are și studii superioare. Însă nu oricine poate fi un bun interpret. Pentru a fi un interpret bun, prima dată este nevoie să îți placă. La persoanele surde, contactul vizual joacă un rol foarte important“, a declarat, în exclusivitate pentru „Telegraf“, vicepreședintele Asociației Naționale a Interpreților Autorizați în Limbaj Mimico-Gestual (ANIALMG), Rodica Bogdan. De ce această lipsă acută de interpreți? În primul rând pentru că nu există, încă, obligativitatea prin lege a angajării unui astfel de specialist în instituții de stat, dar și în cadrul administrațiilor locale. La momentul de față există un proiect legislativ, dar este de urmărit și văzut dacă el se va concretiza și în ce măsură va fi folositor oamenilor cu deficiențe de auz.

CUM POȚI DEVENI INTERPRET AUTORIZAT?

ANIALMG organizează cursuri de limbaj mimico-gestual în orice localitate din țară, dacă se formează o grupă minimă de 10 cursanți. Greu de crezut că la Constanța, de exemplu, se vor aduna 10 - 14 oameni care să plătească 1.000 lei (taxa cursului) ca să învețe, timp de aproape două luni, o limbă dificil de asimilat, fără să aibă fie o motivație intrinsecă foarte puternică, fie una financiară! Așadar, cea mai la îndemână soluție este organizarea cursului undeva în București, fiind singurul centru apropiat Constanței. „În general, cursurile se țin în weekend deoarece cursanții provin din localități diferite. Pentru a putea participa la curs este nevoie de studii superioare (licență). Actele necesare sunt: diploma de licență, copia certificatului de naștere, copia cărții de identitate, cazierul, adeverința de la medicul de familie că ești apt pentru curs și taxa, care este de 1.000 lei“, ne-a precizat Rodica Bogdan. După absolvirea cursului începe „distracția“ autorizării, autorizație care (ce să vezi!) este valabilă doar doi ani. „După finalizarea cursului de limbaj mimico-gestual, se trimit documentele la Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități. Dosarul conține cererea de autorizare, certificatul de absolvire a cursului de limbaj mimico-gestual și suplimentul descriptiv - legalizate, copie după cartea de identitate, copia certificatului de naștere și cazierul. Valabilitatea autorizației este de 2 ani, după care trebuie să faci dovada că ai profesat (trebuie să ai mimimum 6 luni lucrate în cei 2 ani, cu dovezi). Pentru reautorizare este nevoie, pe lângă documentele de mai sus, de dovada că ai lucrat. Poate fi o adeverință de la locul de muncă, delegații care să ateste că ai fost și ai interpretat pentru persoane surde. Cine nu poate face dovada că a profesat și dorește să se autorizeze în continuare trebuie să facă un nou curs. Acesta este unul dintre motivele pentru care ceilalți doi interpreți din Constanța nu s-au autorizat“, a declarat vicepreședintele ANIALMG. Mai există un aspect important, sesizează Rodica Bogdan. „Interpretul are la bază o altă meserie, care de cele mai multe ori este de asistent social. Aceștia au tendința de a rezolva problemele surzilor și nu traduc totul ca să poată decide persoana surdă singură. Interpretul trebuie să fie imparțial!“, ne-a lămurit ea.

Cert este că interpreților nu li se acordă șansa de a profesa. Ca să nu mai vorbim să fie remunerați corect! Este nevoie de ei în multe situații, mai ales în instanță, dar se preferă ignorarea acestui aspect. Sunt altele mai importante de fiecare dată, nu-i așa?! Așa se face că oamenii nu sunt interesați de cursuri, apoi de acreditare, de rezolvarea unor soluții în timp util și ajungem, cu toții, la o ne-simțire totală și o indiferență față de cel de lângă noi.