Actorul Toni Ionescu este un veteran al comediei de pe micile ecrane din ultimele două decenii. El va fi prezent pe 26 iunie la Constanța, unde va participa la spectacolul de teatru „Magistratul gangster”, programat la ora 20.00. În avansul acestui eveniment, actorul a oferit un interviu spumos ziarului nostru, în care a vorbit despre experiențele sale în lumea showbiz-ului și a comediei românești.

Reporter (R.): Cu ce ne încântați luna aceasta?

Toni Ionescu (T.I.): Am făcut o adaptare după Ion Băieșu... era o lucrare scurtă, de jumătate de oră, și am lucrat la ea, am făcut-o de o oră și jumătate. Am improvizat pentru că eu toată viața am lucrat pe improvizații. Când lucram la „Chestiunea Zilei”, ne apucam de treabă cu 20 de minute înainte să intre caseta, în 10 minute improvizam pe loc fiecare despre un anumit subiect și ieșea ceva de necrezut. Au venit de la o televiziune din America să vadă cum lucrăm și, când au văzut, ne-au propus contracte în America. N-a vrut Florin Călinescu, noi eram tentați, că eram tineri.

R.: Ce are deosebit această piesă cu care veniți la mare?

T.I.: E o poveste frumoasă într-o seară de vară, cu un pensionar fost magistrat. Geamurile sunt deschise, adoarme, intră un hoț în casă. Pensionarul îl surprinde și se naște un comic de situație teribil. Pensionarul era singur și își dorea un eveniment major în viața sa, dar era intrigat că a fost călcat de un găinar și nu de un tâlhar periculos. Îl pune la punct, îl învață cum să facă treaba mai dur, îl și bate pe hoț după ce-i arată cum se face.

R.:  Apropo de improvizație, nu încercați și stand-up comedy?

T.I.: Am încercat, am experimentat la o întrunire. Au râs cu spume, dar... nu e ceea ce fac și ceea ce vreau să fac. Nonconvenționalul cârciumelor și elementele obscene sunt atractive, dar nu mă pot axa pe ele. Se poate face stand-up și în mod semi-vulgar sau non-agresiv.

R.: Există mulți oameni care nu fac diferența dintre actor și personaj?

T.I.: Foarte mulți! Am fost și eu surprins să fiu strigat pe stradă „domnul Mârlanu” (n.r - personaj din serialul „Trăsniții”). Am crezut că mă prăvălesc. Cum sună „domnul Mârlanu“? Fenomenal. Am mai fost strigat „Tilică”. Oamenii mă opresc, facem poze. La început era ceva senzațional, după care a început să nu mai fie la fel de plăcut când nu puteam să mai mănânc ceva liniștit la restaurant. În orice situație, am fost amabil, chiar și când mâncam pui cu mâna și mi-au cerut autograf.

R.: Ce vrea acum publicul?

T.I.: În toate mediile sociale întâlnim oameni care vor artă, vor umor și înțeleg „finețuri”.

R.: Cum îi îndemnați pe români la teatru?

T.I.: Nu numai la teatru! Indiferent de artă, ea va avea căutare, ea va fi acolo, trebuie doar să o alegem cu grijă. Lumea e receptivă, e doritoare de teatru, dar e o mafie și aici. Se experimentează prost, se promovează piese ciudate, piese apatice și seci... păi eu slăbesc și cinci kile într-un spectacol! Le pun la loc imediat, însă. Nu putem avea doar capodopere, de aceea recomand să alegem produsele artistice cu grijă. Tinerii sunt mai căutători de teatru, ceea ce este fantastic. Nu toți fac asta, dar le recomand și le spun: mai citiți și o carte, mai treceți și pe la teatru, măcar o dată pe lună, și veți vedea viața altfel.