Festivalului Internaţional al Filmului de Dragoste de la Mons (Belgia), aflat la cea de-a 23-a ediţie, şi-a premiat cîştigătorii, într-o ceremonie desfăşurată la Teatrul Regal din localitate. La anunţarea palmaresului care oferă “Inima de cristal”, onoarea de a oferi Premiul pentru interpretare feminină i-a revenit unei românce, actriţa Medeea Marinescu, membră a juriului principal. Vedeta filmului francez “Vă găsesc fermecător” a răspuns cu amabilitate întrebărilor noastre.

Să ne apropiem de teritoriul filmului românesc. Cum vi se par ultimele evoluţii de la noi?

Sînt tineri cineaşti foarte buni. Ei preferă acum maniera aceasta foarte directă de a se exprima, ceea ce prinde foarte uşor la public. Faptul că lumea de pretutindeni îi apreciază este foarte bine. Am putea avea şi noi, actorii, o şansă în plus. Din păcate, este ciudat că, deşi cu unii am lucrat mult în şcoală, nu am primit niciun rol mai tîrziu. Nu sînt de acord ca drumurile deschise de alţii să fie ignorate sau minimalizate.

Nu am putea nicidecum să trecem în convorbirea noastră peste succesul filmului “Vă găsesc fermecător”. Este impresionant, de pildă, cît de bine l-a primit publicul de acasă, cel francez.

Pînă la această oră, numai în Franţa a avut 3 milioane şapte sute de mii de intrări. Filmul s-a vîndut foarte bine şi continuă să facă săli pline peste tot. In Israel a ţinut afişul timp de cinci luni de zile. Din păcate, la noi nu se poate spune că “a prins“.

S-a mizat pe succesul comercial?

Da şi nu. S-a considerat că, dacă scoate 600.000 de bilete şi îşi acoperă cheltuielile cu un profit fie cît de mic, este bine. Aceasta convenea celor care l-au produs, studiourile Gaumont. Surpriza a fost, însă, de proporţii.

Cum v-aţi simţit în această postură, de vedetă feminină a filmului, alături de um mare actor, Michel Blanc ?

Formidabil. Am participat la cîteva turnee de promovare şi am fost uluită. La Nisa, a trebuit să stăm jumătate de oră în stradă, pentru că publicul nu ne dădea voie să plecăm. La Cannes, a fost, de asemenea, extraordinar. Nu la festival, se înţelege, pentru că filmul mi se pare că ieşise deja în săli, nefiind o producţie pentru o asemenea competiţie. Popularitatea lui nu poate fi, însă, în niciun fel subestimată. Chiar şi aici, în Belgia, am fost bucuroasă să constat că filmul a prins. Am ieşit ieri, prin oraş, cu sora mea, la scurt timp după jurizare. Şi, la un magazin, din vorbă în vorbă, întrebîndu-mă de unde venim, m-au recunoscut. Mi-au spus apoi că au văzut filmul de două-trei ori.

De ce consideraţi că a mers atît de bine la public?

Pentru că povesteşte lucruri simple, banale. Personajul lui Michel Blanc este un om obişnuit.

Nu este frumos ca Alain Delon, nu este bogat, se luptă mereu cu viaţa, are probleme, nu se îmbracă şic, este răbdător, înţelegător, încrezător.

Mulţi se regăsesc în acest portret.