Scandalurile constante de corupţie care au afectat din anii 1990 Turcia au clătinat încrederea populaţiei în formaţiunile politice tradiţionale. Turcia, eternul candidat la aderarea în UE, era încurajată să facă importante modificări legislative pentru a garanta accesul liber al cetăţenilor la structurile statului, ceea ce atrăgea recunoaşterea partidelor islamiste, dar şi protecţia şi respectarea drepturilor minorităţii kurde. Ceea ce părea cea mai mare temere a celor care vegheau la păstrarea caracterului laic impus de Ataturk s-a împlinit! Diverse formaţiuni islamiste au ajuns la putere, de-a lungul ultimilor ani, votate de o majoritate covârşitoare.

Turcia ultimilor ani se leagă de numele şi destinul lui Recep Tayip Erdogan, în care mulţi şi-au pus speranţa reformei şi garantării statului de drept. Între timp, lucrurile nu mai stau chiar aşa. S-au înregistrat cele mai ample proteste din istoria modernă a ţării, pentru protejarea parcului Gezi în urma deciziei Primăriei din Istanbul de a-l distruge pentru construirea unui mall, proteste la început spontane şi apoi tot mai bine organizate prin intermediul reţelelor de socializare. Aşa au venit şi încercările repetate ale autorităților de a bloca Twitter şi YouTube. Chiar dacă invalidate de justiţie, deblocarea accesului la cele două canale s-a făcut în ritm de melc.

LIMITĂRI DE CREAȚIE Libertatea de exprimare este confruntată însă cu restricționări pe mai multe niveluri. A 51-a ediție a Festivalului de Film „Portocala de Aur“ din Antalia, unde comunitatea cinematografică a țării se adună toamna pentru a-și premia cele mai importante realizări din an, a avut parte de o surpriză de proporții: interdicția de a subtitra în limba engleză orice cuvânt sau sintagmă ce ar putea avea caracter defăimător la adresa oficialităților turce. 15 filme au fost nominalizate pentru marele premiu al Festivalului din Antalia. Printre acestea, documentarul ”Love Will Change the Earth”, de Reyan Tuvi, despre protestele de anul trecut din parcul Gezi. Filmul a circulat în multe festivaluri de film în străinătate, fiind premiat și în Turcia, la Festivalul Documentarist din Istanbul. O comisie care a ajuns să vegheze la respectarea unui Cod al Filmului Turc a decis să îl scoată din competiție pentru că intra sub incidența noii legi din Codul Penal. Decizia a fost aspru criticată de comunitatea cinematografică din Turcia și din străinătate. Autorii a 11 din filmele nominalizate și-au anunțat retragerea, dacă nu se permitea proiecția documentarului. În cele din urmă s-a ajuns la un compromis și regizorul Reyan Tuvi a acceptat ca expresiile defăimătoare să nu fie traduse în limba engleză, iar filmul său a rămas așa cum l-a realizat, fără intervenții asupra conținutului său.

Acest incident este grav. Nu numai încercarea de a se instaura cenzura, ci și tentativa de a criminaliza cea de-a șaptea artă. Se încearcă marginalizarea mesajelor care nu plac și în programele de televiziune, iar emanciparea și libertatea de creație cu care telenovele turcești au uimit partea de lume privată de astfel de drepturi sunt în pericol. Filmul pentru micul sau marele ecran nu se raportează în mod direct la noțiunile de adevăr și ficțiune, de fals și veridic, dar poveștile pe care le creează sunt o reflecție a realității. Întreaga lume este în pragul unor schimbări accelerate de progresul tehnologic înregistrat de comunicațiile în masă, nedecise încă între bine și rău. Spionarea comunicațiilor, limitarea accesului la rețelele de socializare sau libera exprimare a opoziției în mediul online și, mai departe, organizarea de proteste, controlul asupra conțintului postat pe internet sunt temele momentului, la care însă nu există o poziție unanimă a societății sau guvernanților, nicăieri în lume.