Mai nou, sfaturile de taină ale pedeliştilor mangalioţi se ţin în Bulgaria, prin împrejurimi, ţară vecină şi prietenă, unde Zanfir Iorguş se simte, în materie de dezbateri politice pe funcţii şi promovări, în largul său. De cînd cu împărţirea posturilor importante la nivel de judeţ, domnul Iorguş, proaspăt parlamentar român, bate Bulgaria în lung şi în lat. De aici, din ţara vecină, mi-a transmis, prin intermediul unui prieten comun, “urările sale de sănătate”. Sigur, îl cunosc mult prea bine pe fostul primar al Mangaliei, de la origini încoace, pentru a mă mai surprinde vreun gest de-al său, dar nu-mi imaginam că este atît de pătimaş încît să-i interzică mesagerului în cauză să se mai întîlnească cu mine! După ce a căzut de pe şaua Primăriei, se crede din nou pe cai mari! Îmbrăcat în straie parlamentare, e drept, mult prea strîmte pentru el, domnul Iorguş a trecut la “facerea lumii” pe nou. Face şi desface în politichia locală, după cum îi este obiceiul. Dar, pentru că, la noi, sînt prea mulţi “şpioni”, a mutat şedinţele de partid în Bulgaria, ceea ce nu este deloc rău dacă ţinem cont de coerenţa discursurilor sale pe anumite teme date. Pe de altă parte, într-un cadru bulgăresc cu specific marin şi de peşte, pentru că toată lumea s-a săturat de porc după sărbătorile de iarnă şi nu numai, obiectivele partidului sînt mult mai bine înţelese de cei care au de dus la îndeplinire diverse sarcini. În Mangalia mişună “şpionii” şi “şopîrlitorii” lui Tusac, rivalul său de moarte după ce a pierdut alegerile locale în vara anului trecut. Este evident că fostul primar visa la un debut fulminant şi mult mai zgomotos ca parlamentar cu masca lui Zorro pe figură. După scandalurile din debutul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, Doamne, ce i-ar mai fi sucit gîtul lui Claudiu Tusac, căruia i se promitea de către susţinătorii săi un referendum pe cinste! Ce l-ar mai fi tăvălit prin praful şi pulberea discursurilor sale populiste dedicate binelui şi prosperităţii urbei ajunse pe mîinile unor “mişei”! Cum le-ar mai fi plîns el de milă localnicilor şi ce i-ar mai fi ciufulit pe “iresponsabilii” care l-au votat pe Tusac! Sînt convins că, pe o asemenea tematică, mult mai profundă şi mai densă, chiar gravă pe alocuri, alta ar fi fost imaginea de parlamentar activ, care nu uită şi nu iartă!, a lui Zanfir Iorguş. Păcat de calul adus de la Buftea pentru filmările din teritoriu dedicate începuturilor vieţii şi activităţii sale ca parlamentar şi lider politic local cu mare greutate, pentru că am auzit că s-a cam îngrăşat în ultima vreme… Planurile i-au fost date peste cap de mai marii partidului. Nu cred că domnul Iorguş şi-a imaginat, în timpul şi la vremea campaniei electorale, că se va reîntoarce mai repede decît credea el, pentru că avea o credinţă în acest sens, în PSD! De unde să ştie, în ciuda marilor sale viziuni politice şi a orizontului său larg în materie de revoluţii, că PD-L va da mîna cu PSD într-o alianţă care l-a redus la tăcere! Fără voia lui, a fost teleportat la sînul partidului pe care l-a trădat, conform obiceiurilor sale politice, cu zîmbetul pe buze şi cu coada, pentru că se purta pe atunci, pe spinare. Ce destin! Ce soartă de erou al filmelor indiene! Cîtă pasiune politică! Cîtă tandreţe pe un Iorguş pregătit, la început de mandat, să schimbe destinul unui oraş aflat sub “jugul lui Tusac”, omul care, prin simpla sa prezenţă la cîrma Primăriei, îi provoacă atîtea şi atîtea insomnii! După ce şefii lui de partid, cărora le datorează statutul pe care l-a dobîndit, i-au dat brînci în PSD, punîndu-i în faţă un protocol care trebuie respectat, lui Zanfir Iorguş i-a pierit cheful de vendete şi a uitat de plata unor poliţe. Acum, domnia sa, care o are pe Elena Udrea în dreapta Turismului, trebuie să ajute administraţia locală, aia de vroia el să o treacă prin ciurul referendumului etc., să reabiliteze sudul litoralului, după cum a promis. Fără Claudiu Tusac, în postura de primar al Mangaliei, şi fără PSD, ca tovarăş de alianţă, domnul Iorguş riscă să rămînă cu promisiunile în braţe. Se prea poate ca întoarcerea sa forţată în PSD, ca urmare a parafării unor înţelegeri care nu au ţinut cont de sfaturile lui din Bulgaria, să nu fie de bun augur în ceea ce îl priveşte, pentru că trădarea, chiar şi în politică, nu poate fi explicată şi motivată în cuvinte. Din acest punct de vedere, chiar dacă domnia sa bravează pentru publicul muncitor care tînjeşte după “epoca sa de aur”, domnia sa se află, chiar dacă este deputat, într-o postură mai mult decît ingrată. Ferească Dumnezeu să se facă vreun schimb de monede între cele două partide!