Luni, 24 octombrie, intrăm în Săptămâna Sâmedrului, fiind perioada în care creştinii îl sărbătoresc pe Sf. Dimitrie, cunoscut și drept Sâmedru. Sărbătoarea Sf. Dimitrie, care se ține pe 26 octombrie, este plină de tradiții și obiceiuri din popor. Pentru morți, de exemplu, se fac pomeni, femeile în vârstă dăruind mere, nuci şi colaci. În unele zone se aprinde un foc mare, numit „Focul lui Sâmedru”. Se spune despre tinerii care reuşesc să sară peste acesta că se vor căsători în anul următor. Există obiceiul ca, atunci când focul e aproape stins, fiecare dintre cei prezenţi să ia un cărbune şi să-l arunce în livada sa, pomii fiind apăraţi de dăunători şi roditori în anul care vine. În tradiţiile şi superstiţiile româneşti, Sâmedru o divinitate agrară, un patron al păstorilor. Totodată, se spune că, dacă în noaptea de Sâmedru oile se culcă grămadă, în ciopor, va fi iarnă grea, iar dacă dorm răsfirate, se aşteaptă o iarnă blândă; dacă nucii şi gutuii sunt încărcaţi, e semn de iarnă grea. Acest sfânt sărbătorit pe 26 octombrie este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii şi a frigului, fiind patronul păstorilor. În această zi începe ”Vara Sâmedrului”, care ţine patru zile. În această perioadă se tunde coama cailor, ca să aibă păr frumos, iar oamenii nu se piaptănă, crezând că astfel vor fi protejați de lupi. Se spune că la Sâmedru morţii se fac moroi, vârcolaci şi strigoi. Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor, este sărbătorit pe 27 octombrie, a treia zi a sărbătorii Sf. Dumitru, zisă Poitra lui Sâmedru (poitra este prânzul din a doua zi de praznic), Caii lui Sâmedru sau Filip Şchiopul. Câinii lui Sâmedru sunt lupii Sfântului Dumitru.