“Bomba” săptămânii trecute a constituit-o redeschiderea dosarului FNI de către Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi infirmarea soluţiilor de neurmărire penală (NUP) a lui Vântu, în dosarele FNI, BID şi BRS. Adică în anchetele referitoare la fondurile cu care au fost alimentate cele două bănci înfiinţate de Vântu cu banii “investitorilor” de la FNI. Pentru un om aflat şi aşa la pământ după disoluţia imperiului media şi aducerea sa în faţa justiţiei pentru “şantajarea” lui Ghiţă şi susţinerea materială a lui Popa, asta poate constitui o lovitură mortală. Şi destul de greu de înţeles pentru cei care, preţ de vreo 11 ani, au urmărit sideraţi cum omul de afaceri scapă, rând pe rând, din ochiurile plasei întinse neglijent de justiţie asupra tenebroaselor sale afaceri. Dar, cea mai greu de înghiţit realitate rămâne următoarea: în toată această perioadă Vântu n-a pus pistolul la tâmplă nici unuia dintre procurorii sau judecătorii care au lucrat dosarele sale. O fi pus altceva, altundeva – cert este însă că marile şmecherii juridice nu le-a făcut el! Iar cei care au învârtit lucrurile de aşa natură încât să-l absolve de responsabilităţi sau să meargă procesele spre termenele de prescriere, nu se aleg decât cu un eventual blam-moral: faptele lor – ca şi cele ale subiectului – s-au prescris şi CSM-ul, chiar dacă, prin absurd, ar vrea să facă ceva, nu mai poate! Aşa că procurorii rămân şi cu onoarea neşifonată şi cu eventualele beneficii (oare se îndoieşte cineva asupra acestui aspect?) în buzunare sau în conturi. Pentru că e limpede că o parte din averea strânsă cu trudă de Vântu din buzunarele fraierilor care sperau să câştige peste noapte averi la un CARITAS girat de CEC, s-a dus în această direcţie. Redeschiderea dosarelor FNI nu va însemna mare lucru pentru cei care au pierdut la această ruletă. Banii lor s-au dus şi nu se mai întorc. Ea poate însă să facă puţină lumină în mecanismele prin care justiţia şi-a demonstrat din plin până acum ineficienţa şi chiar reaua credinţă în tratarea societăţii de maladia mortală a hoţiei şi corupţiei la nivel înalt. Sunt mulţi cei care ar trebui să se afle în boxă alături de SOV, pentru a răspunde de dezastrul general care a făcut din România o colonie a FMI-ului, dar mă îndoiesc că îi vom vedea vreodată acolo.