La ora la care scriu acest text, s-a aflat cine a cîştigat alegerile prezidenţiale din America, dar nu se poate ghici care va fi viitorul premier al României… Despre primul subiect o să scriu mîine, însă în al doilea caz mai avem de aşteptat încă vreo lună de zile! Pînă una, alta, jocul de glezne pe care îl face în public Traian Băsescu, adică un fel de combinaţie între gafe şi manevre, a aruncat în ceaţă ambele teme.

Cu aproximativ două săptămâni înaintea alegerilor americane, preşedintele nostru mult iubit şi hulit, pe care unele ziare străine au început să îl califice drept „mitocan sau incult”, a lansat prima fumigenă groasă. El l-a apostrofat pe ambasadorul SUA în România, după încheierea misiunii sale diplomatice pe malurile Dâmboviţei, pentru faptul că ne-a făcut corupţi. Dincolo de nepoliteţea gestului în sine, Băsescu i-a recomandat lui Nicolas Taubman să se uite mai întâi în ograda proprie, adică la corupţia din sistemul bancar american, care se presupune că a dus la actuala criză financiară mondială. O fi sau nu adevărat, asta tot o gafă diplomatică se numeşte! Dar Şeful Statului nu s-a oprit aici… Parcă pentru a dovedi temeinic adevărul proverbului despre „transformarea poreclei în renume”, Băsescu a spus, la o conferinţă de presă după întoarcerea din Siria, că statul arab are graniţă cu Palestina, printre alţi vecini din zonă. Dacă trăiam în altă epocă, o asemenea afirmaţie ar fi echivalat cu o declaraţie de război pentru Israel, mai ales că a fost făcută înaintea vizitei lui Mahmoud Abbas în România. Cotidianul „Haaretz” a şi reacţionat vehement, după cum ştiţi deja, însă preşedintele s-a purtat ca şi când nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase…

Între aceste două gafe monumentale, Traian Băsescu a mai găsit vreme să lanseze şi câteva „perdele de fum”, pe plan intern. El a prefaţat debutul campaniei cu şarada „uite premierul, nu e premierul”! N-am să repet acum toate calculele pe care s-au grăbit să le facă ziarele sau televiziunile, deoarece presupun că vă sunt cunoscute. Vreau să semnalez doar faptul că Şeful Statului se joacă de-a Constituţia, după bunul său plac, aşa cum s-a jucat şi de-a Justiţia şi de-a Politica, doar a spus el singur că e „jucător”, nu-i aşa!? Cel care i-a bătut cu degetul în obraz ambasadorului american tratează România drept „ograda” sa politică, asta ca să folosesc chiar termenul incalificabil pe care Băsescu l-a întrebuinţat în interpelarea publică adresată lui Taubman. El ne anunţă de pe acum că va numi doar acel prim ministru pe care îl consideră „potrivit”, după criterii personale, în dispreţul votului universal exprimat de români. Păi, atunci, în ce ţară trăim, frate? De ce naiba să mai mergem la vot? Între cine şi cine să alegem?

Cred că „logica” politică a preşedintelui seamănă cu o glumă de pe vremuri: „Picioarele gâştei sunt paralele, dar mai ales dreptul”… Nu cumva, „gâscanul” care priveşte gâsca, făcând această observaţie, o fi chior de ochiul stâng!?!