Pe o scară imaginară, de la minus până la plus infinit, Partidul Democrat Liberal şi guvernul suprarealist al lui Emil Boc se situează aproximativ între aceste două categorii stilistice menţionate în titlul de faţă… Cred că bănuiţi deja care sunt argumentele sau evenimentele ce dovedesc că o asemenea evaluare este suficient de sugestivă!

Actualul cabinet mimează spiritul democratic, aşa precum un actor de pantomimă ar încerca să-ţi vorbească fără cuvinte. Gesticulaţia politică a puterii de astăzi din România ascunde mesaje care înlocuiesc discursurile publice, chiar dacă tot ce se petrece sub ochii noştri este scăldat într-o baie de sloganuri sau comentarii făcute de oamenii lui Băsescu la televizor. La capitolul pantomimă intră, de exemplu, condamnarea primarului din Râmnicu Vâlcea şi arestarea preventivă a primarului Craiovei, care este şi preşedintele filialei Dolj a PD-L-ului. Un alt fel de pantomimă o reprezintă şi vizita premierului Boc la un REMAT din Ploieşti, pentru a da asigurări că programul „Rabla” va continua, deşi s-au epuizat „valsurile”, cum numea un proprietar de maşină acele „vouchere” în baza cărora te duci să-ţi cumperi un automobil nou. În acest din urmă exemplu, dacă biata noastră Constituţie ar fi prevăzut dreptul la un al treilea mandat prezidenţial, în locul lui Emil Boc s-ar fi aflat însuşi Traian Băsescu… În cazul menţionat anterior, referitor la „divizia penală” a primarilor PD-L, mesajul pantomimei poate suna aşa: „Vedeţi ce democratici suntem?! Pentru noi, dreptatea nu are culoare politică, fie chiar şi dacă este vorba de oamenii noştri de partid!”

La capitolul potlogării, aflat în partea cealaltă a scării imaginare de care vorbeam la început, lucrurile sunt şi mai evidente. Legea care permite politizarea tuturor funcţiilor de directori ai „deconcentratelor” (ce termen imbecil!) a fost trecută tiptil prin Parlament, de parcă ar fi trecut pe sub fusta Robertei Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor… Daniel Funeriu nu s-a lăsat mai prejos şi a propus modificarea Legii Educaţiei, în aşa fel încât tot învăţământul, inclusiv cel obligatoriu, să fie privatizat! La urmă, dar nu cel mai puţin important, se încearcă schimbarea lui Mircea Geoană din funcţia de preşedinte al Senatului. Mai este nevoie să vă aduc argumente în plus? Q.E.D.