Ieri, Emil Boc a făcut câteva declaraţii publice, în ajunul sărbătorilor, cu ocazia preluării funcţiei de ministru al Muncii, cu titlu interimar. Cred că nici baronul Munhausen, dacă vă mai amintiţi lecturile copilăriei, n-ar fi fost în stare să debiteze atâtea minciuni gogonate, cu o solemnitate care lasă impresia că el chiar crede ceea ce spune...

În primul rând, i-a făcut un portret lui Ioan Botiş, de-ţi venea să plângi că fostul ministru a demisionat, de bun ce era! În al doilea rând, a vorbit de funie în casa spânzuratului, susţinând cât de necesară este atragerea fondurilor europene, prin proiecte, la acest minister şi nu numai. Păi, tocmai asta a făcut Ioan Nelu Botiş, numai că, din greşeală, banii investiţi de UE nu au intrat în economia ţării, ci în poşeta soţiei ministrului, fie şi parţial!... În fine, în al treilea rând, premierul s-a arătat halucinant de optimist cu privire la ieşirea din recesiune sau din criză, nici n-am înţeles bine, atât de repede turuia acelaşi refren pe care îl repetă în ultima vreme. Am scris \"halucinant\", pentru că ştiu în ce condiţii precare, din punct de vedere financiar, îşi vor petrece românii Paştele din acest an. Toată populaţia este afectată sever de \"reforma statului\", dar tu, prim ministru, te încăpăţânezi să debitezi în stilul caracteristic, pe care eu l-am numit şi altădată \"maşina de tocat tăiţei\", apropiata relansare economică şi bunăstarea care ne bate la uşă. Ce ironie cinică!

Dacă Emil Boc, judecând după modul catastrofal în care a condus acest guvern, în tandem cu Traian Băsescu, va rămâne ministru interimar prea multă vreme la Muncă şi Protecţie Socială, atunci românii vor mai apuca să se bucure de un Paşte creştin fix la Paştele cailor...

Sărbători fericite, totuşi, căci nu mor caii când vor câinii!