Inundaţiile care au loc sub calota glaciară ce acoperă continentul antarctic şi Groenlanda contribuie la topirea gheţarilor şi la creşterea nivelului mărilor, potrivit unui studiu publicat în revista ”Nature Geoscience”. Viteza de topire a gheţarului Byrd, situat în estul continentului antarctic, a crescut cu 10% în perioada decembrie 2005 - februarie 2007 faţă de media anilor precedenţi, a constatat o echipă de cercetători americani. Această topire accelerată s-a produs atunci cînd două lacuri subterane, aflate la 200 de kilometri în amonte de gheţar, s-au golit şi au revărsat 1,7 kilometri cubi de apă, provocînd astfel o inundaţie subterană de mari proporţii, a precizat Leigh Stearns, de la Universitatea Maine, care a folosit datele transmise de un altimetru cu laser de la bordul satelitului ICESat al NASA. ”Apa acţionează ca un lubrifiant, reducînd frecarea la baza gheţarului şi accelerînd astfel topirea acestuia”, a explicat, într-un comentariu apărut la acest studiu, expertul Helen Fricker, de la Institutul de Oceanografie Scripps din La Jolla, California.

Viteza de topire a gheţarilor din Antarctica şi Groenlanda, care, ca şi gheţarul Byrd, creează cursuri de apă ce se varsă în mare, influenţează în mod direct nivelul oceanelor şi al mărilor. Creşterea acestui nivel, care în prezent este de 3 milimetri pe an, reprezintă un serios motiv de îngrijorare pentru numeroasele comunităţi umane de pe coastă sau pentru statele insulare din zonă. Previziunile actuale ale Grupului Interguvernamental al Experţilor în domeniul Climei (Giec), care anticipau o creştere a nivelului mărilor de 18 pînă la 59 de centimetri pînă în anul 2100, nu au luat în calcul evoluţia viitoare a calotelor polare din Antarctica şi Groenlanda.