Educaţia reprezintă singurul mod în care un popor poate evolua şi poate spera la un nivel de trai mai bun. Din păcate, în România, sistemul de învăţământ a suferit o continuă degradare, principalele cauze fiind atât măsurile de reducere a cheltuielilor impuse de guvernanţi (reducerea normelor, a salariilor şi lipsa investiţiilor în domeniu), cât şi o serie de criterii cel puţin bizare pe baza cărora instituţiile şi unităţile de învăţământ din ţara noastră sunt evaluate, finanţate, etc. Unul din aceste criterii este şi rata de retenţie, pe baza căreia se evaluează activitatea academică a facultăţilor. Rata de retenţie urmăreşte câţi dintre studenţii care se înscriu la facultate, în anul I, devin absolvenţi, pe primele locuri clasându-se instituţiile de învăţământ superior în care procentul „bobocilor” care devin absolvenţi este mai mare. Lesne de înţeles impactul pe care o asemenea departajare a facultăţilor îl are asupra calităţii actului educaţional, în condiţiile în care o instituţie în care profesorii sunt exigenţi, iar numărul studenţilor picaţi este mai mare, nu va cumula la fel de multe puncte ca o facultate unde studenţii sunt trecuţi deşi nu posedă cunoştinţele necesare.

TESTAREA ABSOLVENŢILOR, SOLUŢIA POTRIVITĂ „În urma examenului de rezidenţiat din acest an, Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii „Ovidius” a demonstrat că are şi absolvenţi valoroşi, care au obţinut note foarte bune. Din punctul meu de vedere, aceste examene organizate la nivel naţional pentru absolvenţii facultăţilor reprezintă o metodă mult mai bună de a stabili nivelul unei facultăţi decât rata de retenţie, care nu ia în calcul decât cantitatea, nu şi calitatea”, a declarat decanul Facultăţii de Fizică, Chimie, Electronică şi Tehnologia Petrolului din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa, prof. univ. dr. Mihai Gîrţu. Până când ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, va lua în calcul soluţii reale de creştere a calităţii actului educaţional, în România, diplomele de absolvent de facultate vor fi privite, în continuare, cu scepticism. Nici la nivelul învăţământului preuniversitar lucrurile nu stau mai bine, introducerea, din 2012, a costului standard per elev, după care va fi făcută finanţarea de bază pentru unităţile de învăţământ, urmând să ducă la scăderea calităţii actului educaţional. Pentru a obţine suficiente fonduri, directorii unităţilor de învăţământ vor face tot posibilul pentru a creşte capacitatea şcolilor şi liceelor pe care le au în subordine, chiar dacă asta va însemna desfiinţarea laboratoarelor de fizică, chimie, biologie etc. şi transformarea acestora în săli de clasă, sau formarea de clase cu 35 de elevi, în loc de 30, cât prevede legislaţia în vigoare.