Profesorii din fostele ţări comuniste, sateliţi ai Rusiei, încearcă să le explice elevilor, în prezent, modelul comunist pe care părinţii lor l-au cunoscut, la 20 de ani după căderea Zidului Berlinului. ”Elevii mei au constatat prin cercetările lor că 80% dintre adulţii interogaţi regretă perioada comunistă, fără şomaj sau probleme financiare”, afirmă Kina Kotlarska, profesor de istorie în Gorna-Oriahovitza, centrul Bulgariei. Ea le explică liceenilor această nostalgie prin faptul că trecerea regimurilor comuniste la economia de piaţă a fost însoţită de crize economice, sociale şi politice în Europa de Est. În paralel, şcoala a încercat să abordeze subiectele tabu care au marcat viaţa cotidiană în timpul regimului comunist, prin numeroase fotografii, mărturii şi facsimile de documente, încercînd totodată să rămînă obiectivă. ”Unele documente arată mai ales cum puterea se infiltra chiar pînă în raporturile familiale”, subliniază Gyorgy Nemeth, profesor de istorie la Budapesta.

În Polonia, unele documente pun în valoare anumite aspecte caracteristice epocii, cum erau cartelele alimentare şi rafturile goale din magazine. Totuşi, dincolo de mărturiile părinţilor şi lectura cărţilor şcolare, ”elevii din România se întreabă de ce regimul a durat atît de mult timp dacă a fost atît de rău”, spune Denisa Radu, profesor de istorie la un liceu din Bucureşti. În Bulgaria, modelul totalitar stalinist, care nu tolera nicio critică, este descris, în prezent, în cărţile şcolare ca reprezentînd ”suprimarea pluralismului politic, impunerea rolului conducător al partidului comunist şi nerespectarea drepturilor cetăţenilor”. În Cehia, elevii învaţă că o mare parte din populaţie trăia într-un context de ”loialitate sau pasivitate faţă de regim”. În Letonia, ceea ce era numită, în anii \'40, ”adeziunea voluntară la Uniunea Sovietică” este calificată, în prezent, drept ”ocupaţie sovietică”, iar deportările letonilor, în trecut trecute sub tăcere, figurează în programă. În Polonia, învăţămîntul tinde să disculpe populaţia şi să facă o distincţie între societate, victimă a regimului şi conducerea comunistă, impusă de o putere străină, în speţă Uniunea Sovietică. Mişcările de luptă împotriva puterii, reprimate dur în spatele Cortinei de Fier, sînt scoase în evidenţă, între acestea remarcîndu-se sindicatul Solidarnosc, în anii \'80. Şi în Ungaria rebeliunea antisovietică din 1956 nu mai este menţionată ca o contrarevoluţie.

Bilanţul represiunilor staliniste în Bulgaria - 2.730 de condamnaţi la moarte executaţi în cinci luni în perioada 1944-1945, 4.500 de persoane deportate în lagăre în 1949 - figurează în prezent în manualele şcolare, cifre necunoscute de părinţii elevilor actuali. În Cehia, liceenii descoperă că trei milioane de germani din regiunea Sudeţi au fost expulzaţi din Cehoslovacia de către comunişti, după sfîrşitul celui de-al Doilea Război Mondial, sub acuzaţia colectivă de colaborare cu naziştii.