ISTORIC Problema plajelor litoralului românesc datează din anul 2003, când plajele au fost luate din administrarea autorităţilor locale şi date în administrarea Direcţiei Apelor Dobrogea Litoral, actuala Administraţie Bazinală de Apă Dobrogea Litoral (ABADL). Până atunci, în fiecare an, autorităţile locale ofereau plajele hotelierilor, care asigurau turiştilor veniţi pe litoral servicii complete. Odată cu venirea la putere a PD-ului, Apele Române nu au mai dorit continuarea relaţiilor contractuale cu hotelierii, preferând să schimbe politica. În anul 2006, când ministru al Mediului era Sulfina Barbu, la ordinul acesteia s-a decis ca plajele să fie scoase la licitaţie, unde putea participa oricine. Licitaţia s-a făcut pe suprafeţe mari de plajă, „pentru a exista un control mai bun”, spunea Sulfina Barbu, dar şi pe o perioadă de 10 ani. A fost anul în care, în premieră în România, hotelierii, împreună cu angajaţii, au protestat împotriva acestei măsuri, care avea să contribuie negativ la încasările agenţilor economici din turism. Licitaţiile au fost câştigate de societăţi care nu aveau nicio legătură cu turismul. Romned Operator Portuar, C&D, care vindea ţigări, sunt doar două dintre societăţile care s-au pricopsit cu zeci de hectare de plajă, hotelierii fiind practic privaţi de unul dintre serviciile pe care le puteau oferi turiştilor. Aşa au apărut pe plajă tot felul de societăţi care au subînchiriat sectoare de nisip la preţuri exagerate şi care practicau tarife prohibitive pentru un pat de plajă şi o umbrelă. Apelul hotelierilor către autorităţile statului a fost tot timpul ignorat. În 2009 s-a încercat readucerea plajelor la hotelieri, în caietele de sarcini fiind prevăzute o serie de prevederi care să avantajeze hotelierii sau patronii de restaurante. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în anul 2010, dar şi în sezonul estival 2011.

BANII PUBLICI, PE MÂNA PORTOCALIILOR Ajungem la sezonul estival 2011. Începând cu luna martie, Apele Române au demarat licitaţiile pentru plaje, tocmai pentru a oferi câştigătorilor timpul necesar de pregătire a acestora pentru sezonul estival. Una dintre societăţile care au participat la licitaţie a fost SC Mamaia SA, societate cu capital majoritar de stat, aparţinând de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), condus de Elena Udrea. SC Mamaia dorea să închirieze plaja din dreptul hotelului Mamaia, pe care îl administrează. La prima licitaţie, SC Mamaia a fost descalificată din cauza datoriilor de peste 10 miliarde lei vechi pe care le avea către statul român. A încercat să participe la a doua licitaţie, unde s-a lovit de aceeaşi problemă, cea a datoriilor. În aceste condiţii, s-a decis să participe la cea de-a treia licitaţie organizată de Apele Române prin SC Litoral SA, tot o societate cu capital majoritar de stat aparţinând de MDRT. Atât la SC Mamaia SA cât şi la SC Litoral SA director este, din 2009, Corina Gheorghe, vicepreşedinte al PDL Constanţa. Dacă la SC Mamaia SA Corina Gheorghe este şi preşedinte al Consiliului de Administraţie şi al Adunării Generale a Acţionarilor (AGA), la SC Litoral SA, preşedintele Consiliului de Administraţie şi al AGA este Ana Maria Topoliceanu, subordonata Elenei Udrea. În urma licitaţiei, câştigătoare a fost declarată SC Litoral SA, care are în prezent doar patru angajaţi şi care a primit o suprafaţă de 3.120 de metri pătraţi de plajă, preţul de achiziţie fiind 10,5 lei/mp fără TVA. Contractul a fost încheiat cu Apele Române în data de 18 aprilie 2011, conform facturii emisă de SC Litoral SA către ABADL. Pe 21 aprilie 2011, SC Litoral SA semnează un „Contract de Colaborare” cu SC Diorit Construct SRL, la preţul de 11 lei/mp fără TVA, unde unul dintre cei doi asociaţi este Gelu Tulea, şi el membru PDL Constanţa, preşedintele Comisiei de revizie şi control din cadrul partidului. SC Diorit Construct SRL are ca principal obiect de activitate, conform Registrului Comerţului, Fabricare produse din beton pentru construcţii. „Contractul de colaborare” nu este altceva decât un contract de subînchiriere, dar făcut de o societate a statului cu o societate privată condusă de un portocaliu. Conform contractului, SC Diorit este obligată să plătească către SC Litoral SA suma de 34.320 lei fără TVA. Prima tranşă a fost plătită la două zile de la semnarea contractului, iar cea de-a doua, pe 12 iulie 2011, în baza unei facturi în care se menţionează„Venituri din activităţi diverse exploatare plajă”. Acest „Contract de Colaborare” nu putea fi realizat şi semnat decât cu aprobarea AGA a SC Litoral SA, unde, după cum am specificat mai sus, preşedinte este Ana Maria Topoliceanu, omul Elenei Udrea. „Nu am cunoştinţă de un asemenea contract. Voi trimite Corpul de Control al ministerului pentru a verifica situaţia. Cred că a făcut acest lucru cu scopul de a câştiga nişte bani”, a declarat Elena Udrea. Ceea ce poate nu ştie Elena Udrea este faptul că subînchirierea, indiferent sub ce formă, ar fi trebuit să ducă la anularea contractului dintre ABADL şi SC Litoral SA.

STATUL CHELTUIEŞTE, PEDELIŞTII ÎNCASEAZĂ În prezent, plaja este păstorită de SC Diorit Construct SRL, condusă de un pedelist, dar care foloseşte activele (şezlonguri, umbrele şi alte dotări, curentul pentru lampadarele de pe plajă plătit de SC Litoral SA) SC Mamaia SA. Cu alte cuvinte, un privat foloseşte activele statului pentru propriul buzunar. Aşa cum spuneam mai sus, SC Litoral SA a semnat contractul cu Apele Române pe 18.04.2011, pentru ca pe 21.04.2011 să semneze contractul de subînchiriere cu SC Diorit Construct SRL. Pe 18.05.2011, la o lună după ce a subînchiriat plaja, directorul SC Litoral SA, Corina Gheorghe, face un referat de necesitate în care menţionează: „Urmare a încheierii contractului de închiriere plajă, propunem confecţionarea şi montarea unui podeţ de lemn şi cumpărarea unor plante ornamentale. Valoarea estimată este de 2.000 de lei”. Trei zile mai târziu, SC Litoral SA plăteşte lucrările efectuate pe plajă, deşi nu avea nicio obligaţie din moment ce, în urmă cu o lună, „subînchiriase” societăţii lui Gelu Tulea. „Motivul pentru care am decis încheierea contractului de colaborare a fost faptul că nu puteam administra plaja, pentru că nu aveam oameni, SC Litoral având doar doi angajaţi. Un alt motiv pentru care am încheiat acest contract a fost lipsa banilor la momentul respectiv”, a declarat directorul SC Litoral SA, Corina Gheorghe. Având în vedere faptul că nu avea nici angajaţi şi nici bani pentru susţinerea acestei activităţi, de ce a participat la licitaţie sau de ce nu i-a rugat pe cei de la SC Diorit să participe la licitaţie având în vedere buna colaborare?

FĂRĂ VERIFICĂRI Relaţia de afaceri a lui Gelu Tulea cu societăţile de stat conduse de Corina Gheorghe nu este nouă. Tulea a mai prestat servicii pentru societăţile conduse de Corina Gheorghe. De această dată, prin firma SC Auto MAG. T.G. SRL, unde este asociat unic şi al cărei obiect de activitate, conform Registrului Comerţului, este „Comerţ cu amănuntul de piese şi accesorii autovehicule”. Numai că nu este vorba de cumpărarea unor piese auto, ci de montare şi punere în funcţiune a unei copertine la Vila Mamaia. „Motivul pentru care am decis acceptarea colaborării cu SC Litoral SA a fost o administrare mai bună a plajei faţă de anii trecuţi. Preţul unui şezlong a fost în funcţie de perioadă, în funcţie de clientelă sau în funcţie de aglomeraţie. Nu a fost o afacere rentabilă, pentru că a fost o vară proastă”, a declarat asociatul SC Diorit Construct SRL, Gelu Tulea. Declaraţiile pedelistului nu se prea potrivesc cu cele ale ministrului Udrea, care ieri afirma, la Eforie, că în acest sezon au fost depăşite recorduri de la săptămână la săptămână. „Sunt curioasă ce raportări vor face agenţii economici din turism la finalul sezonului, pentru că statisticile ne-au arătat că turişti au fost foarte mulţi pe litoral”, a spus Udrea. Liniştea de care beneficiază pedeliştii numiţi în funcţie la instituţiile statului vine şi de la faptul că, din 2007 sau chiar de mai devreme, Curtea de Conturi nu a mai făcut nicio verificare la SC Mamaia sau SC Litoral SA. Au existat doar auditul intern şi cel extern, bineînţeles plătite din banii contribuabililor, şi care au ieşit aşa cum au vrut conducătorii societăţii. Poate că ar fi bine ca atât ministerul cât şi autorităţile competente să îşi îndrepte atenţia spre aceste societăţi.