Klaus Iohannis vrea anticipate. Ludovic Orban nu vrea. Se ține de scaun. Știe că la capătul acestei spirale nu va mai fi premier. După care pleacă și de la partid. În locul lui, planul este să fie pus viitorul premier. Sau o altă persoană care prezintă sută la sută încredere pentru Klaus Iohannis. Președintele, pentru a reuși în demersul său, utilizează o strategie dublă.

Este adevărat, Ludovic Orban nu a aruncat pur și simplu la gunoi scenariul anticipatelor. Dimpotrivă. A spus mereu că îl ia în calcul. Pe de altă parte, întotdeauna a afirmat că se îndoiește că alegerile parlamentare înainte de termen pot fi făcute. Și în acest sens a invocat două circumstanțe reale. Unu: că realist vorbind, e greu de presupus că ar putea încheia un acord înaintea unei moțiuni de cenzură cu partidele parlamentare și cu parlamentarii independenți, acord care să garanteze trecerea unei moțiuni pe care nu PNL o va face, ci eventul PSD. Și doi: că parlamentarii pur și simpu refuză să scurteze mandatul și nimeni nu le poate oferi o garanție acestora că se vor regăsi pe listele eligibile pentru un nou mandat. Ce putem observa?

Se observă cu ochiul liber că Ludovic Orban nu ia în calcul unul dintre scenariile posibile. Și anume propria demisie. În mod voit, el se raportează exclusiv la o moțiune de cenzură care ar putea fi introdusă de Opoziție. Și se bazează pe faptul că, până în prezent, Ciolacu a evitat să intre în această spirală. Abia de câteva zile, sub presiunea opiniei publice, dar și a activului din partid, Ciolacu promite cu o jumătate de gură, o moțiune de cenzură. Orban știe perfect, pentru că are cu Ciolacu o înțelegere netransparentă că PSD, dacă va face o motiune de cenzură, o va face de formă pentru a închide gura lunii și in niciun caz nu se va mobiliza pentru a determina reușita acesteia.

În fine, în opinia lui Ludovic Orban, o automoțiune de cenzură este exclusă. Cu desvârșire. Având în vedere experiența negativă a PSD care și-a dat jos un Guvern, utilizând pentru prima dată în istoria lumii și spre rușinea partidului, o automoțiune de cenzură.

În mod deliberat, Ludovic Orban eludează scenariul unei demisii ca punct de plecare pentru intrarea în spirala alegerilor înainte de termen. Și asta pentru că nici prin cap nu-i trece să demisioneze. Înțelegând perfect că dacă va demisiona se va transforma în mielul sacrificat pe altarul acumularii de către Klaus Ionannis de puteri excesive.

În această situație, cum joacă Klaus Iohannis? Admițând că dorește într-adevăr alegerile anticipate. Dar luând în calcul și a doua ipoteză. Și anume că tema anticipatelor reprezintă doar un pretext pentru a-l scoate din Executiv pe Ludovic Orban, după ce acesta s-a compromis prin asumările de răspundere și ordonanțele de urgență care au umilit Parlamentul în ansamblul lui și au creat semne mari de întrebare asupra bună-credinței celor veniți la putere de a funcționa în baza mecanismelor democratice. În plus, repet din nou, Klaus Iohannis nu are deloc încredere în Ludovic Orban. Și pe bună dreptate. Ei bine, și arunci cum procedează?

Prima mișcare preconizată de președinte este să negocieze cu acesta încercând să-l convingă să demisioneze, fără însă a-i promite un nou mandat de premier. În cel mai rău caz, lăsându-l doar să înțeleagă că ar avea o intenție în acest sens. Dacă, așa cum este previzibil, Ludovic Orban nu acceptă să se arunce singur cu capul în cursă, atunci președintele îi va arăta pisica. Și singura pisică care poate fi utilizată este un dosar penal în care Ludovic Orban să devină inculpat. În această ipoteză, lui Orban îi cedează nervii și demisionează. Dacă nu o face, pune toate tunurile pe el. Procurorii urmând să-și facă treaba în mod accelerat. În paranteză fie spus, Ludovic Orban e decis să nu cedeze nici dacă este aruncat într-un asemenea scenariu, iar dovada modului în care gândește o găsim tocmai la Eforie, acolo unde primarul liberal este păstrat în funcție și în partid de către Orban, deși este trimis în judecată de către procurori pentru o prezumtivă infracțiune.

Klaus Iohannis mai are la dispoziție o mișcare surpriză, după ce Ludovic Orban e forțat să demisioneze, și prin care poate evita și circul degradant al simulării respingerii de către Parlament a două guverne consecutiv. Și anume o mișcare pur și simplu spectaculoasă. Nominalizarea pentru funcția de premier a lui Cătălin Predoiu, căruia dealtfel i-a promis în trecut în repetate rânduri această poziție, și care în prezent îl ajută să distrugă Secția specială pentru investigarea infracțiunilor din magistratură și să-i creeze la vârful marilor parchete noua panoplie de conducători. După care Iohannis poate să lase lucrurile exact așa cum sunt. Cu Predoiu premier, după ce Orban a făcut curat. Firește că în pasul doi, mutându-ne acum atenția către partid, Ludovic Orban ar urma să-și piardă și poziția de președinte PNL.

Ce altceva ar putea să discute cei doi la întâlnirea care are pe ordinea de zi scenariul anticipatelor? Va fi pur și simplu o confruntare finală în jocul de-a șoarecele și pisica. La capătul căreia vom vedea cine este șoarecele și cine este pisica. Iar incertitudinea este dată de faptul că în scurta perioadă în care s-a aflat la guvernare, Ludovic Orban a reușit să-și creeze o camarilă foare puternică, ale cărei interese au fost sudate la interesele lui, și care ar putea da peste cap planurile prezidențiale.