Nu ştiu dacă aţi experimentat vreodată aşa-numitul „sentiment al regăsirii fiinţei”… Atunci când, privind o operă de artă, rezonezi cu autorul, dincolo de cuvinte, zâmbeşti emoţionat, în pragul lacrimilor, te întorci, privind în spate, în încercarea de a împărtăşi… O ştii, o cunoşti, ţi-e la fel de familiară ca piramidele sau Polul Nord, este a ta… Singura baricadă dintre tine şi ea este admiraţia faţă de autor… Am trăit această experienţă, foarte puternică, la final de săptămână, în Casa Avramide, din Tulcea, care a găzduit două vernisaje: Ion Tiţoiu şi Alma Ştefănescu-Schneider.

ALMA Alma este o artistă pierdută a României. Ea s-a mutat în Germania, acum mulţi ani, şi era „cea mai bună artistă a generaţiei sale şi a celor de după”, spune maestrul Ion Tiţoiu. „Am hotărât, anul trecut, să expunem împreună. Din păcate, un cancer a răpus-o. Pentru mine, moartea Almei nu a fost un motiv să nu-mi ţin promisiunea. Şi iată-ne împreună, la Tulcea”, povesteşte maestrul.

Alma este o artistă incredibilă. Fiecare dintre desenele ei lasă să transpară o inteligenţă strălucitoare, plină, încrustată cu îndemânare în episodul ludic prezent al hârtiei alese. Liniile desenelor ei deconstruiesc, analizând cu sensibilitate coloana vertebrală a conceptului, recompunând-o cu feminitate, forţă şi inteligenţă într-o propunere artistică puternică, agresivă chiar, ce nu ia prizonieri. Cunoscătoare profundă a teoriilor artei plastice, Alma oferă, într-o modalitate originală, o lecţie de artă inteligentă, cu o uşurinţă teribilă, ce înfioară pe privitor. Firul Ariadnei nu are ce căuta în labirintul Almei. Ea pleacă de oriunde şi ajunge oriunde prin simpla forţă a inteligenţei artistice, făcându-l pe privitor, iniţiat sau nu, să o urmeze, (in)conştient şi tulburat, dar cu încredere şi dragoste. Pentru mine, Alma a fost (re)descoperire incredibilă şi vă invit să o (re)descoperiţi şi voi, până pe 31 august, la Casa Avramide din Tulcea.

ION Şi acum Ion. Am plecat cu teamă şi nerăbdare spre cea mai recentă expoziţie a marelui maestru retras din vâltoarea şi micimea citadină. Ajunşi la aceeaşi Casă Avramide, ne-a întâmpinat, cu ironia spumoasă ce-l caracterizează, maestrul, într-un spaţiu fabulos, o fostă casă boierească ce-i adăposteşte acum, cu generozitate şi eleganţă, pe Alma şi Ion.

Ce m-a frapat, ca şi altă dată, la vederea artei maestrului este uşurinţa neobişnuită, înspăimântătoare chiar, cu care acesta jonglează cu arhetipurile şi simbolurile umanităţii, transpunându-le, filtrate, în opera sa. În forma perfectă a Valului, în Ochiul atoatevăzător, în zborul frânt al păsărilor, în haosul (aparent) al Marilor Treceri, în începuturile lumii şi în sfârşiturile ei, în arborele vieţii ce străjuieşte tăcut Cina cea de Taină, în alchimia poveştii drumului fără de paşi, Ion îşi invită privitorul la gândire profundă, mirare în faţa Marilor Taine şi curăţie sufletească. Fără răspunsuri afirmative la aceste invitaţii, opera sa rămâne încriptată, iar privitorii - mai săraci. Încă de la intrarea în expoziţie, ne întâmpină binecunoscutele cicluri Valul, Ochiul şi altele noi, Marea Neagră, Adam şi Eva, Plimbare de noapte. Binecunoscute şi totuşi nu, căci maestrul nutrit din forţa zdrobitoare a valurilor ce se sparg de ţărm, lăsând să se vadă, preţ de o clipire, cele mai frumoase tablouri create de natură, este departe de drumurile pe care a mers până acum. Fiecare dintre simbolurile ce-i dimensionează opera a fost reconceptualizat estetic şi redat nouă cu forţa covârşitoare ce-i devine atribut doar unui iniţiat. Pentru cei care îi cunosc opera, această expoziţie va veni ca o mare surpriză, marcând o evoluţie clară, în forţă, a celebrului artist. Drumurile aparent bătătorite în arta sa s-au unit acum în capătul înşelător familiar al unui orizont simbolic, cu rădăcini adânci în arhetipurile lumii. Regăsirea subconştientului activ al privitorului în operele maestrului devine un act firesc, mediat însă într-o ceremonie sacră, aceea a înţelegerii de dincolo de cuvinte a sensurilor încriptate. În alchimie, maeştrii evurilor întunecate nu căutau să facă aur la propriu, ci căutau cunoaşterea de dincolo de principiile şi conceptele înţelegerii celorlalţi. Pentru ca poporul să înţeleagă totuşi şi să asimileze conceptul de alchimie cu o căutare preţioasă, au lăsat moştenire faimoasa căutare a reţetei aurului. Aceeaşi strategie se aplică şi în cazul ultimului maestru gravor din România, Ion Tiţoiu. Valul redat înţelegerii noastre de artist este surprins în poziţie verticală, cu o clipă înainte de a se sparge de tărâmul agresiv al admiraţiei privitorului, este valul redat în forma sa perfectă, tinzând către înalt, revelându-şi conţinutul celui care are ochi să-l vadă. Căci Valul este totul, iar simbolurile cu care-l sprijină artistul întru înţelegerea noastră l-au transformat în simbol universal. Valul sparge şi, în acelaşi timp, înlesneşte calea primilor oameni, Adam şi Eva, niciodată împreună şi niciodată despărţiţi, vegheaţi de înţelepciunea ancestrală a arborelui vieţii şi de păsări, şi ele în chip de val sau în chip de aripi, în Sfântul Duh. Dincolo de elementele cu care ne-am obişnuit, apar însă altele noi. O joacă a maestrului? Un scurt interludiu cu Dali, un scurt popas în deconstructivismul minimalist, pentru a se întoarce, în forţă, la marea artă, pe care a definit-o atât de clar până acum. Aceste scurte episoade ludice creează zâmbete şi mirare, două dintre ingredientele de bază ale admiraţiei.

În premieră în România, maestrul Ion Tiţoiu pregăteşte prima expoziţie în care ramele tablourilor reprezintă „obiecte ale admiraţiei”. Artistul le-a redimensionat, fiecare dintre ele este lucrată manual şi este, în sine, o operă de artă. Puteţi trage cu ochiul, în avanpremieră, la câteva dintre aceste opere în actuala expoziţie (pot fi văzute şi în galeria foto a acestui articol - n.r.).

Valul parcurge opera maestrului, mereu vertical, mereu în plină forţă, coloana vertebrală a unui univers artistic total, în faţa căruia cunoaşterea se întoarce la origini şi merge dincolo de ele, creându-şi propriul drum. Iar maestrul este generos şi ne invită pe toţi să-l străbatem. (Expoziţia, cu vânzare, este deschisă până pe 31 august, la Casa Avramide, din Tulcea - n.r.)